Deconcentrarea creierului

Eficientizarea industriei a avut ca scop eliminarea acelor activitati din munca umana care puteau fi executate de masini. Problema este ca s-au eliminat treptat toate activitatile usoare, care nu necesitau multa gandire, iar omului i-au ramas doar activitatile ce necesita concentrare a creierului, ceea ce nu ii lasa deloc timp sa se destinda. Sarcinile la locul de munca inseamna concentrare dupa concentrare, atentie si verificari continue.

Creierul uman nu este construit pentru astfel de activitati. Slabe sanse sa gasesti un post unde sa combini placutul cu nevoile societatii robotizate. Efectele pe care le genereaza joburile erei noastre sunt:
- creierul se deconcentreaza greu pentru a reveni la nevoile personale
- insomnii
- senzatia de oboseala continua
- probleme cognitive, greutate in accesarea unor parti ale memoriei care nu sunt folosite in sarcinile de serviciu
- senzatia ca viata nu iti apartine
- creierul ramane concentrat chiar si in timpul liber
- dupa o mica perioada de relaxare, creierul simte mereu nevoia sa intreprinda ceva, sa se concentreze, chiar si atunci cand esti in vacanta ai mereu senzatia ca trece timpul fara sa faci nimic util

Aceste efecte nu fac decat sa scada calitatea vietii. Cauzele sunt concentrarea continua care a devenit ca un ritual zilnic, ca un drog pentru creier. Chiar si verificarea continua a telefonului sau a retelelor sociale este tot o nevoie de reconcentrare in ritualul zilnic.

La baza, problema nu este concentrarea, ci deconcentrarea care nu este efectuata corect. Creierul nostru este in asa fel construit incat sa nu poata lasa lucrurile nefacute, odata ce au fost incepute. Companiile stiu acest lucru de la psihologi, si se folosesc in mod perfid de puterea angajamentului (angajamentul e folosit doar ca impuls de pornire pentru ca odata inceput un anumit lucru, creierul nu se va simti bine pana nu il duce la capat). Dar companiile mai fac ceva. Aranjeaza munca in asa fel incat sa nu se termine niciodata (vin task-uri incontinuu care sunt facute sa para ca tin de acelasi task). Creierul ramane in acest fel blocat definitiv intr-un ciclu si alearga la infinit sa termine sarcini care nu au sfarsit. Nu ma intrebati de unde stiu. Nu am citit. Pur si simplu am observat si am conectat lucruri. Sunt genul de om care nu vrea sa fie inselat si folosit din umbra.

Spuneam ca problema este deconcentrarea. Dar de ce, cand in mod clar cineva te tine concentrat (in priza) tot timpul din umbra? Problema este deconcentrarea pentru ca, odata plecat de la birou, problemele te framanta in drum spre casa, in fotoliu, chiar si in concediu. Dar cine n-a incercat sa se deconcentreze? Toti, dar problemele sunt prea presante, iar creierul vrea sa le termine ca sa aiba liniste. Iata ce cauta creierul ! Senzatia ca a terminat de rezolvat, ca sa se poata odihni !

Creierul e blocat printr-o pacaleala, si cauta senzatia ca a terminat treaba ca sa faca altceva. Atata timp cat stie ca mai are multe de rezolvat, nu se poate deconcentra imediat cum ai iesit din birou. Ramane concentrat la munca, crezand ca asa inainteaza, dar nu face decat sa se oboseasca si mai tare. Din aceasta stare nu se poate iesi repede cu vreo metoda reala deoarece creierul e blocat acolo printr-o pacaleala. Rezolvarea este tot o pacaleala ! Sa ii dai creierul rapid senzatia ca a terminat.

Cum? Inchizi ochii si te imaginezi acasa. Pe masa este o coala alba de hartie. Pe coala iti imaginezi 3-5 obiecte din casa. Le iei pe rand si le duci la locul lor (in bucatarie, in baie, in sufragerie) pana cand coala ramane alba. Te opresti si privesti coala alba, fiindca ai terminat treaba si nu mai ai nimic de facut. Repeta experimentul de 2-3 ori la cateva minute. Creierul se va relaxa, poate chiar il va lua somnul cateva minute. Pacaleala a fost pacalita !