Adevarata fata a industriei de startup-uri in IT

Scriu acest post in speranta ca cei care il citesc sa nu isi mai iroseasca timpul visand la startup-ul lor de succes. Traim in era informatiei. Cei mai multi oameni de pe pamant vin pe lume fara o mostenire de capital, nu detin factori de productie, nici case sau terenuri pe care sa le inchirieze. Asa ca au vazut o speranta de a castiga profit apeland la inovare in IT, creand un produs software care spera sa le aduca succesul mult visat.

Partea proasta este ca s-au lasat pacaliti de val. Haideti sa recapitulam putin cum sta treaba in industria de startup-uri. Da, startup-urile sunt o industrie in sine. Asadar:

• Cele mai multe startup-uri de succes ascund lucrul cel mai important care le-a adus succesul, provenienta banilor, relatii, conjuncturi speciale, facilitati oferite de stat
• O parte din startup-uri au fost construite pe un business existent, pe o infrastructura creata anterior cu multa truda
• Chiar daca ideea e stralucita si reusesti sa o implementezi tot nu vei reusi sa o impui pe piata fara investitii sustinute si un know-how adecvat
• Hub-urile, conferintele si competitiile de antreprenori sunt create de managerii de companii pentru a fura cele mai stralucite idei
• Incubatoarele de startup-uri urmaresc sa gaseasca pe osteneala oamenilor cele mai inovative idei cu sansa mare de succes pentru a investi in ele
• Doar 1% din startup-uri au succes iar 99% esueaza

In industria de startup-uri, creierele din IT sunt pacalite sa-si obtina independenta financiara nascocind noi aplicatii care sa fie adoptate in toata lumea. Sunt invocate pretexte care pun oamenii pe ganduri cu privire la viitorul lor, la faptul ca propriul business este calea de eliberare. Companiile stimuleaza astfel pe IT-isti sa inoveze, sa cerceteze, sa creeze viitorul. Stimuleaza asadar efortul, nervi, stres, incercari, ca sa iasa la iveala doar acele cateva idei cu adevarat foarte bune.

Partea care nu se spune este ca viitorii antreprenori nu isi pot duce business-ul singuri pe calea succesului, si aici intervin aceste companii care cumpara startup-uri ca sa faca succes cu ele. Ei aplica apoi strategii de management si extind ideea prin intermediul investitiilor si cu ajutorul infrastructurii pe care il au. Sau, deseori, fura ideile din fasa fara sa mai plateasca antreprenorii. Iata ca la capatul drumului unui efort tehnic imens se afla cineva care se va oferi sa iti preia afacerea, cineva care nu vrea sa riste si nu vrea sa depuna eforturi initiale, cineva care vrea doar sa investeasca si sa obtina profit.

Industria de startup-uri are un efect negativ asupra companiilor private din sectorul IT pentru ca incearca sa smulga cei mai buni oameni tehnici, creandu-le un nou tip de mentalitate. Multi IT-isti pierd timp la serviciu concentrandu-se pe propriul start-up, altii depun eforturi acasa si vin obositi la munca. Altii isi dau demisia si cu putin ajutor din partea unui investitor pornesc la drum, doar ca sa afle spre final ca tot in bratele unui angajator vor ajunge. Ceea ce se intampla nu este in interesul angajatorilor, deoarece angajatii nu se mai focuseaza pe business-ul din interiorul companiei, iar cea mai mare pierdere o reprezinta persoanele care parasesc firma pentru a incerca ceva pe cont propriu.

Companiile trebuie sa inteleaga tanara generatie. Cu putin efort lucrurile se pot intoarce spre binele companiei. Pentru ca acest lucru sa se intample, angajatorii trebuie sa ofere angajatilor sansa de a face in interiorul companiei ceea ce fac pentru ei insisi:

• Sa ofere mai multa autonomie angajatilor si managerilor buni
• Sa priveasca proiectele ca pe un startup in interiorul companiei si sa dea voie angajatilor sa vina cu propriile lor idei, cu propriile lor concepte
• Sa sustina inovatia, cercetarea si dezvoltarea in cadrul organizatiei
• Sa promoveze angajatii cei mai buni pe pozitii superioare pentru a nu fi tentati sa ajunga pe pozitii mai bune creand propriul lor startup
• Sa ofere salarii mai bune, competitive, pentru a stimula angajatii sa ramana in companie
• Sa adope cele mai noi tehnologii din domeniu in cadrul proiectelor noi

Dilema titulaturii joburilor

In zilele noastre, cand oamenii sunt greu de tinut pe o pozitie care nu iti da multa satisfactie sau pe care nu o vrea nimeni, angajatorii apeleaza la un truc. Trucul este sa dai un titlu frumos jobului. In speranta lor, angajatii vor fi incantati de noul lor status in societate si de noua lor cucerire.

Cu timpul, angajatii descopera ca ceea ce trebuie sa faca la locul de munca nu seamana de loc cu ceea ce ii reprezinta ca si titulatura. Defapt fac aceleasi lucruri pe care le faceau si inainte, sunt tot atat de neimportanti, iar ca pret al noului titlu obtinut ei trebuie acum sa munceasca mult mai mult facand lucruri noi in plus care nu le dau satisfactia dorita. Asta inseamna ca au cazut in capcana titlului de job pompos.

Angajatorii sunt obligati prin Codul Muncii sa aibe o fisa a postului cu atributiile si responsabilitatile fiecarei pozitii din companie. Ori de cate ori angajatorul schimba fisa de post el este obligat sa comunice acest lucru si angajatului. Insa foarte multe companii nu respecta legea si nu au o fisa de post. Se ajunge ca in timp atributiile angajatilor sa creasca fara ca ei sa fie mai bine rasplatiti. Se poate ajunge ca cerintele companiilor fata de angajati sa fie temporar unele ciudate, si anume de a lucra fizic cand defapt munca pe care a fost angajat este una de tip intelectual.

Ca si manager, trebuie sa cantaresti foarte bine plusurile si minusurile adoptarii solutiei de a crea joburi cu titluri pompoase. Angajatii pot prinde incredere si incep sa se impuna in companie, pot crea tensiune in randul angajatilor mai vechi care sunt mai importanti si aduc un aport mai mare in firma. Acestia pot migra sau pot lua o pauza de productivitate din lipsa de stimulare. Iar angajatii cu titluri pompoase pot parasi compania pentru a face cu adevarat ceea ce ii recomanda prin numele jobului.

Personal, nu as adopta o astfel de tactica in companie. Firmele care apeleaza la astfel de trucuri sunt fie firme mici, fie firme nesigure pe ele, care nu au ce oferi angajatilor. Strategia pe care m-as baza ar fi sa le explic clar potentialilor angajati care sunt punctele forte ale companiei, de ce si-ar dori singuri sa lucreze si sa ramana la noi, care este avantajul nostru fata de alte companii, ce posibilitati de crestere oferim si cum masuram rezultatele.

In continuare, hai sa vedem cum poti recunoaste usor un angajator care foloseste trucul joburilor siropoase:
- Anuntul jobului foloseste un titlu pompos
- Din anunt se inteleg doar promisiuni
- Fisa Postului este vaga sau generica
- Nu se intelege clar care va fi rolul tau
- Se cere multa experienta pe ceva total paralel
- Firma este mica si esti primul pe acest tip de job
- Salariul oferit este prea mic pentru pozitia promisa
- Nu ai oameni in subordine
- Nu poti delega munca ci trebuie sa o faci tu
- Vor mai mult un consultant-expert-executant decat un consultant-sef

Daca recunosti cel putin trei sau patru puncte de mai sus in descrierea unui job cu titlu pompos atunci afla ca vor un angajat care sa faca de toate, si nu un om specializat.

Care este rolul scolii in viata

Pe vremuri, doar cei instariti au aveau acces la scoala si educatie. Foarte putini stiau sa citeasca, si inca si mai putini stiau sa scrie. Mai tarziu a avut loc revolutia industriala, iar scoala a fost raspandita la toate masele de oameni. Ati zice ca ceea ce s-a intamplat este normal, industria s-a dezvoltat si odata cu sine s-a dezvoltat si omenirea, oamenii au avut acces la venituri mai mari si au inceput sa fie interesati de educatie. Daca tu gandesti asa, afla ca gresesti. Ceea ce s-a intamplat cu adevarat iti poate da peste cap increderea pe care o ai in scoala si in societate.

Dar spre binele tau iti voi spune: marii industriasi ai vremurilor si-au dat seama ca pentru a fi competitivi si a putea avea rezultate exceptionale au nevoie de oameni bine educati si antrenati intelectual. In acele vremuri ei au fost in stare sa-si dea seama ca trebuie ca oamenii sa fie cat mai educati, disciplinati, curati, intelecti, toate astea spre binele lor, al patronilor. Dar nu voiau sa investeasca bani proprii in educatia oamenilor, pentru ca asta insemna costuri pentru afacerilor lor. Asa ca s-au adunat cei mai mari dintre ei si au decis impreuna cu guvernele din acele timpuri sa fie infiintata scoala generala, menita sa pregateasca oamenii pe banii statului. In schimb, statul facea mai multi bani din taxele platite de companiile industriasilor care aveau forta de munca calificata si se puteau extinde. Win-win pentru ambele tipuri de organizare.

Acum sa revenim la vremurile noastre. Intre timp rolul scolii s-a rafinat. Mai nou oamenii sunt antrenati sa poata invata orice si sa poata memora orice. Da, orice. De ce credeti ca in scoala se invata atat de multe lucruri inutile? Defapt nu sunt inutile, ci oamenii sunt pregatiti in mod voit pentru a munci in corporatii, sunt indesati cu multe cunostinte pe care oricum le uita insa scopul este ca ei sa poata lucra oriunde si in cele mai stresante conditii. Daca atunci cand omul iese din scoala nu are capacitatea de a se adapta la stilul si la materia angajatorilor el nu este de nici un folos companiilor, iar statul a investit degeaba in el.

Este oarecum trist insa acest adevar are si partea lui buna. Scoala te invata sa te poti adapta. Unii sunt mai buni decat altii la asta. Sfatul meu este sa inveti pe langa scoala, pe langa serviciu, in timpul tau liber si cu multa darzenie, pentru ca ceea ce am scris mai sus este adevarat, scoala nu te invata ce vrei tu sa devii ci ceea ce ar vrea statul de la tine. Poti invinge cu aceleasi arme: invatand, dar de data asta acele cunostinte care se cauta pe piata. Dezvolta-ti abilitatile lipsa.

Consecintele negative ale structurii organizationale plate

Pentru a putea fi performante, companiile adopta un anumit tip de organizare interna. Manageri, submanageri, echipe, departamente, membrii si asa mai departe. Relatiile dintre aceste grupuri, tipul de subordonare si modul de relationare este specific unui anumit tip de organizare. Exista companii puternic ierarhizate, cu multiple straturi de manageri, dar si companii plate, cu putine nivele ierarhice.

Statul nu intervine in modul in care compania isi structureaza activitatea, in departamentele pe care persoana juridica doreste sa le creeze si nici in tipul de munca pe care societatea il ofera pe piata (job description). In afara de a reglementa activitatea din punct de vedere legal, Codul Muncii nu prevede restrictii la modul de structura organizationala adoptata. Asadar, fiecare organism juridic este liber in a crea structura interna care se potriveste cat mai bine cu politica si viziunea conducerii.

Foarte multe companii adopta astazi structuri organizationale plate datorita beneficiilor:

• Mai putine nivele ierarhice, ceea ce inseamna mai putin timp pierdut intre aprobarile pe nivele, ceea ce inseamna rapiditate pentru companie
• Mai putini oameni de platit la finalul lunii, adica se reduc costurile
• Structura centralizata, management si decizii centralizate
• Se pot influenta comportamentele echipelor mult mai usor si mult mai rapid
• Se reduc diferentele de status intre membrii organizatiei
• Angajatii petrec mai mult timp pentru a aduce contributii directe firmei
• Companie mai adaptabila la schimbarile de piata si la nevoile clientilor

Insa acest tip de organizare are si minusuri:

• Mai multa munca hands-on din partea managerilor si a top-managerilor
• Angajtii buni (leaderii) tind sa plece pe pozitii mai mari in alte companii deoarece nu exista oportunitati de avansare in cariera pe alte nivele ierarhice
• Este promovat leadership-ul si luarea deciziilor la nivel de leader, ceea ce inseamna ca atunci cand leader-ul va parasi echipa, acesteia ii va fi mult mai greu sa isi revina
• Rolurile si drepturile nu sunt foarte bine definite, existand riscul ca la un moment dat mai multe persoane sa faca acelasi lucru, sau nimeni sa nu faca un anumit lucru
• Managerii au mai multe roluri: trebuie sa aduca contributii la proiecte ca si membrii, plus munca de coordonare, iar in final le ramane putin timp pentru a antrena si a fi mentorul echipei

Riscurile acestor tipuri de organizatii sunt insasi membrii ei. Ca si manager sau director la o astfel de companie, trebuie sa fii foarte atent pe cine angajezi si pe ce pozitie. Mai ales pe pozitiile de leader. De ce ? Pentru ca generatia actuala este una extrem de ambitioasa, tanara, care cauta in permanenta noi moduri de a promova, de a urca in ierarhie. Acesta nu este un lucru rau in sine. Este normal sa iti doresti sa cresti, insa tinerii sunt dispusi sa sara peste etape pentru a ajunge acolo. Riscul pentru companie consta in migrarea de personal catre firme care le dau posibilitatea sa invete noi lucruri pe pozitii mai inalte pe verticala. Chiar daca tinerii nu au acumulat inca suficienta experienta si nu au un set de abilitati bine conturat pentru noua pozitie, ei migreaza deoarece sunt adaptabili si pot face fata noilor provocari cu usurinta, nu se tem de schimbare si sunt dornici sa invete.

Organizatiile plate au insa si un plus foarte mare, insa numai pentru cei mai buni. Angajatii excelenti pot fi promovati in functii cu responsabilitate foarte mare, mult mai usor si mai rapid decat ar face-o in organizatii puternic ierarhizate.

Comparatie intre scopul agentilor economici si cel al consumatorilor

Fara un anumit studiu, poti doar sa intuiesti care este motorul economiei, adica ce anume determina miscarea agentilor economici si a consumatorilor in atingerea obiectivelor. Direct, se poate intui ca firmele au ca scop final sumele de bani care le raman la finalul anului dupa plata taxelor, angajatilor, furnizorilor; iar consumatorii sunt interesati tot de sume de bani pentru a-i cheltui pe diverse necesitati sau activitati recreative. Adevarul este undeva pe aproape.

Agentii economici
In literatura de specialitate, agentii economici au aproape intotdeauna ca scop principal maximizarea profitului. Atentie la enunt. Am spus "aproape intotdeauna" si "scop principal", doua elemente pe care as vrea sa le detaliez.

Firmele nu au intotdeauna ca scop maximizarea profitului, deoarece pot avea pentru o perioada de timp ca scop principal:

• dorinta de a patrunde pe o anumita nisa de piata
• de a castiga cat mai multi clienti
• de a forta actiunile competitorilor
• de a crea un anumit stoc de produse

ceea ce poate insemna cresterea eforturilor si a costurilor si implicit un profit mai mic, insa cu scopul obtinerii altor avantaje, utile pe viitor.

Exista insa si agenti economici al caror scop nu este obtinerea de profit, cum este cazul unor institutii ale statului, a ONG-urilor, a administratiilor locatare, etc., insa nu despre ei vorbim aici ci despre agentii economici profesionisti (comecianti).

Asadar, scopul companiilor este maximizarea profitului, cu orice mijloace si cu orice eforturi. Bineinteles, exista raportul juridic al afacerilor care seteaza norme cu privire la moralitatea si legalitatea actiunilor unei companii. Si Slava Domnului ca exista, pentru ca altfel unele companii ar fi in stare de multe lucruri imorale si ilegale pentru a-si atinge scopurile.

Consumatorii
De partea cealalta a baricadei, se afla consumatorii. Scopul consumatorilor este maximizarea utilitatii totale obtinute prin consum. In alte cuvinte, scopul consumatorilor nu sunt banii sau distractia sau obtinerea de cat mai multe bunuri, ci acel concept definit ca "utilitate" obtinuta prin consum. Utilitatea este senzatia (placerea) pe care un anumit produs o creaza celui care consuma produsul.

Banii nu sunt un scop in sine pentru consumatori. Ei sunt un mijloc prin care isi obtin utilitatea maxima. Atunci cand cumparam ceva, renuntam la suma respectiva de bani in favoarea obiectului cumparat deoarece suntem convinsi ca banii platiti au mai putina valoare decat ceea ce obtinem facand schimbul.

Consumatorii nu sunt altcineva decat marea majoritate a oamenilor, angajatii, persoanele fizice. Ei sunt cei care isi vand timpul liber pe piata muncii in schimbul obtinerii de bani pentru a-si maximiza utilitatea (confortul personal). Firmele cumpara munca (adica angajeaza oameni) pentru a produce profit iar angajatii vand munca (timpul lor liber) pentru a obtine confort.

Sapte puncte minus ale mediului organizational si cum sa le invingi

Ceea ce vreau sa iti spun se refera in totalitate la modul in care lucram zi de zi si cum ne afecteaza asta viata. Noi, ca persoane, ne nastem, invatam, apoi pornim in viata in cautarea unui loc de munca. Sau ma rog, cei mai multi dintre noi. Ceea ce facem in fiecare zi la munca nu este tocmai alegerea noastra.

Felul in care firmele is organizeaza activitatea este unul care tinteste maximizarea profitului. Asta atrage dupa sine puncte negative care se rasfrang asupra indivizilor ca fiinte sociale. Iata cele sapte puncte negative ale mediului organizational intr-o companie, oricat ar fi ea de mica sau mare:

1. Intr-un mediu de lucru de tip organizational nu este promovata comunicarea si ajutorul reciproc

Ceea ce vreau sa spun este ca lucrurile nu se mai petrec ca la scoala sau in societate. De exemplu, la scoala ai o tema sau un proiect. Ai voie sa intrebi pe ceilalti colegi, sa intrebi profesorul, ba chiar sa faci tema impreuna cu altcineva. Dar intr-o companie se pune accent pe lucrul individual. Chiar daca sunt companii care se lauda in gura mare ca ei formeaza oamenii, ca se pune accent pe lucrul in echipa, in realitate lucrurile nu stau asa. Lucrul in echipa se refera doar la transmitirea datelor si informatiilor de care ai nevoie ca sa iti duci la final task-urile, insa nu va investi nimeni timp pentru a te invata cum sa iti faci treaba. Asta trebuie sa faci de unul singur.

Sfaturi pentru a invinge acest minus:

• Nu te astepta ca altcineva te va ajuta foarte mult, deoarece membrii proiectelor sunt ocupati
• Nu te astepta ca va prelua altcineva ceea ce tu nu stii sa faci
• Invata singur de pe internet, citeste carti si reciteste materiile din facultate referitoare la munca ta
• Alege o companie care investeste in formarea ta profesionala

2. Mediul organizational iti micsoreaza campul de vizibilitate, repsectiv sansele de reusita in viata

Intr-o organizatie esti incadrat intr-o echipa si vei colabora doar cu membrii ei. Nu ai voie sa deranjezi sau sa intrebi oameni din alte echipe sau alte departamente pentru a invata lucruri noi si pentru a te dezvolta. Scopul si vizibilitatea ta este doar echipa si proiectul pe care ai fost asignat. Ca si concluzie, nu poti vedea scopuri mai largi (pe care le vad doar managerii), nu poti comunica cu alte echipe (alte departamente) daca nu lucrati pe acelasi proiect. Acest lucru este un punct minus deoarece nu poti vedea tipurile de munca si calea pe care ti-ar place cel mai mult sa te dezvolti.

Sfaturi pentru a invinge acest minus:

• Citeste carti despre management si mediul organizational ca sa intelegi cum sunt firmele organizate
• Cauta companii care iti dau posibilitatea sa cresti in cariera, sa obtii o pozitie de leader sau manager
• Dezvolta-ti singur noi abilitati care se cer pentru un anumit tip de job pe care il doresti

3. Companiile nu se concentreaza pe rasplatirea rezultatelor extraordinare
Daca lucrezi intr-un mediu inovativ, poti avea rezultate bune si poti fi mai bun decat tot departamentul, insa firma unde lucrezi nu este interesata de acest lucru. Sefii si directorii pot crede ca tu ai fost angajat sa faci lucrurile sa mearga, si esti un om la fel de bun ca ceilalti. Nimeni din companie nu sta sa masoare adevarata valoare a angajatilor, sa le mareasca salariul bazat pe rezultate. Toti sunt concentrati pe probleme si pe munca pe care o au de facut, si adevaratii oameni valorosi pot fi trecuti cu vederea. Poate tu ai salvat situatia de multe ori, in multe cazuri, insa nici sefii si nici colegii nu stiu asta daca nu le spui si nu te faci remarcat de unul singur. Ba exista situatii cand ti se cer lucruri grele de facut, si atunci cand le duci la capat si vii cu idei extraordinare, seful tau iti fura ideea si o prezinta sefului mai mare ca fiind a lui. Concluzia este ca mediul organizatiei nu este unul de apreciere si recompensa bazata pe adevarata valoare pe care o aduci in companie.

Sfaturi pentru a invinge acest minus:

• Asigura-te ca esti vazut si esti singurul care primeste credit pentru rezultatele tale
• Raspandaste-ti ideile extraordinare prin firma asa incat sa stie toti ca au fost ale tale de la inceput
• Fa-te remarcat in fata sefilor, dar si in fata sefilor pe care ii au sefii tai directi

4. Companiile depun eforturi sa devii cat mai bun, dar nu te rasplatesc dupa ce ai ajuns acolo
Toate companiile au planuri pentru cresterea profesionala a angajatilor, dar asta presupune doar mult efort individual pentru angajati. Adica vor ca tu sa devii un bun profesionist, insa vor sa faci asta singur, iar la final sa nu plateasca nici un ban pentru efortul depus de tine care va aduce profit pentru organizatia lor. Modalitatile de a te face un muncitor mai bun sunt diverse, de la cursuri gratuite oferite de firma pana la antrenarea directa a angajatilor de catre managerii lor. Firmele si-au dat seama ca in contextul noii economii, bazate pe cunoastere si know-how, anagajatii devin un activ important si au inceput sa investeasca in ei (adica sa ii invete cunostinte noi) insa putine sunt firmele care ii si rasplatesc pe angajatii care au dobandit si practica noile cunostinte.

Sfaturi pentru a invinge acest minus:

• Cauta companii care maresc salariul odata cu acumularea de experienta
• Cauta companii care au un bonus anual bazat pe performanta

5. Cu cat urci mai mult in ierarhie, ai un job mai bine platit si o munca mult mai usoara

Este un punct minus pentru cei care lucreaza la baza piramidei organizationale pentru ca munca lor este grea si nu este la fel de bine rasplatita. Am auzit si tot aud oameni si pareri de pe internet care spun ca managerii muncesc mai mult sau ca au mai mult stres datorita responsabilitatilor mult mai mari. Nu este adevarat si spun asta din proprie experienta. Ca si manager sau director tot ce trebuie sa faci este sa iti formezi o echipa performanta, sa stii sa iti conduci subalternii si sa delegi munca. Tie iti mai ramane partea de luat decizii, citit rapoarte si alte lucruri usoare pe care nu le poti delega. Daca nu esti in stare ca manager sau director sa faci ce am spus inseamna ca ai ajuns acolo pe nedrept si esti nu medicoru ci foarte prost pe pozitia pe care o ocupi.

Sfaturi pentru a invinge acest minus:

• Cauta joburile bine platite
• Fa un Master sau MBA si urca in ierarhie
• Dezvolta-te personal si ocupa un post mai mare
• Porneste propria ta afacere

6. Angajatii performanti sunt munciti mai mult, dar nu si mai bine rasplatiti

Personal am trecut prin acest tip de experienta. Fiind un profesionist foarte bun, aveam rezultate foarte bune, adica terminam acelasi tip de taskuri mult mai repede decat altii, nu existau probleme ulterioare in munca predata, calitatea muncii mele era mult mai mare decat a altora. Sefii mei aveau impresia ca imi dau prea putin de lucru sau imi dau de facut lucruri prea usoare, si in loc sa-si dea seama ca sunt un om performant, totul se termina in a primi lucruri si mai grele de facut pe care le cereau sa fie gata in si mai putin timp. Asta bineinteles nu era in favoarea mea, ci doar in interesul firmei. Am aflat mai tarziu ca oameni care lucrau mai incet, si care aveau probleme legate de calitate si predare la timp aveau totusi un salariu mai mare ca al meu. Am inteles atunci ca interesul firmei este sa tina oamenii pe pozitie si sa ii exploateze. Pentru o firma salariul nu este suma pe care o merita un angajat ci suma cu care firma te poate tine acolo ca sa faci treaba pe care o faci.

Sfaturi pentru a invinge acest minus:

• Fa un raport in care argumentezi de ce meriti o marire de salariu, si trimte-o catre seful tau
• Intotdeauna fii atent si masoara-ti rezultatele cu cele ale colegilor
• Chiar daca nu esti rasplatit, continua sa muncesti bine si fii un bun profesionist pentru ca vei gasi companii care vor aprecia acest lucru mai bine decat compania la care lucrezi

7. Companiile pastreaza angajatii mediocri deoarece au nevoie de ei, insa se asteapta sa lucrati impreuna ca de la egal la egal

Nu toti oamenii pot face performanta, este adevarat. Insa a fi un om extraordinar de bun si a fi pus, in conjunctura organizationala, sa lucrezi cu oameni mediocri si sa ti se spuna in fata ca trebuie sa ii tratezi pe picior de egalitate pentru a nu strica mediul de munca, este totusi prea mult. Nu am nimic cu oamenii slabi sau mediocri, sunt oameni si fiinte ca si mine, si inteleg ca nu toti putem fi performanti. Dar de multe ori intalnesti in organizatii situatii in care esti la fel de bine platit ca si oamenii mediocri, si nu ti se da un salariu mai bun datorita politicii firmei sau deoarece firma nu este interesata de acest lucru. Cea mai tipica situatie este cand seful tau este un om mediocru, mult mai slab ca tine, atat in pozitia lui cat si in pozitia ta. Adica daca i-ai lua locul, te-ai descurca mult mai bine. Organizatia nu este interesata ca tu sa devii sef in locul lui, si nu este interesata nici sa schimbe seful cu unul performant. Esti pus asadar in situatia de a lucra cu un angajat mediocru, pe care trebuie sa il tratezi ca de la egal la egal.

Sfaturi pentru a invinge acest minus:

• Cauta sa lucrezi pentru o companie unde managerii sunt competenti si ajung acolo pe criterii de performanta in domeniu
• Spune managerilor tai problema cu care te confrunti pentru a primi sfaturi si idei creative care te vor ajuta sa depasesti situatia

Sfat pentru companii: angajati si formati manageri care sa puna accent si pe latura umana a muncii. Oamenii sunt fiinte extraordinare pe care le poti uni in scopuri comune daca stii sa faci acest lucru, insa in acelasi timp sunt fiinte sensibile care recunosc lipsa de profesionalitate a companiei si pot adopta solutii de migrare sau mai rau, solutii care sa traga compania in jos.