De ce angajatii de pe nivelele inferioare nu vor fi niciodata platiti regeste

De la middle-manageri in sus, top manageri si actionariat, se munceste extraordinar de mult. Poate munca lor nu este una atat de solicitanta din punct de vedere al concentrarii, poate ca se destind prin calatorii de afaceri, poate ca task-urile lor variaza si nu se plictisesc atat de mult, insa ei trebuie sa ofere disponibilitate. Toti acesti manageri lucreaza efectiv 10-12 ore pe zi. Afacerile si intreaga companie depinde de activitatea lor. Si repet, poate munca lor nu este stresanta ca pe nivelele inferioare, dar ei trebuie sa ofere disponibilitate intreaga zi. Sa raspunda la mail-uri, sa ia decizii importante, sa rezolve probleme, sa trimita rapoarte, sa discute cu clientii si colegii, sa verifice rapoarte, sa creeze planuri de dezvoltare, sa previna situatii, sa se gandeasca la modul de ofertare, etc etc.

Un job care te solicita atat de mult si te tine departe de familie este cu siguranta platit regeste. Ce s-ar intampla daca un subaltern care sta 8 ore la zi, care nu are grija dezvoltarii afacerii si asumarii riscurilor, ar fi platit nu regeste, dar suficient de mult ca sa o duca foarte bine? Nu ar fi corect fata de managerii de mai sus, si ar stimula pe manageri sa ocupe ei acele functii, deoarece raportul munca-riscuri-asumari/salariu ar fi mai bun.

Am demonstrat logic de ce subalternii nu vor fi niciodata platiti regeste. Nu fiindca nu isi permite compania, sau fiindca e zgarcita, ci deoarece banii platiti ar fi prea multi raportat la munca depusa, iar subalterii ar duce-o mai bine decat managerii de top. La o munca de 8 ore si un salariu regeste vei avea o viata mai buna si te vei bucura de bani mai mult decat o fac managerii cei mari, chit ca ei au mai multi bani. Iar ei nu vor asta pentru tine, nu e logic ca efortul lor sa produca bunastare pentru tine si tu sa te bucuri de ea mai mult decat se bucura ei de marile conturi de care nu se pot atinge din lipsa timpului.

Daca vrei venituri mari trebuie sa intrii in business. Si aici totul depinde de dexteritatea ta. Poti crea un business care te solicita, sau unul care nu. Majoritatea nu pricep sau se lasa prinsi de joc si muncesc mult pentru afacerea lor. De multe ori nu ai de ales, dar in alte cazuri poti crea afaceri unde interventia ta e minima si profitul din destul.

Concluzia la care voiam sa ajung este ca nu poti avea venituri mai mari fara sa muncesti mai mult, cel putin o perioada. Fie top manager fie patron, si chiar daca nu faci totul legal, tot vei avea nevoie de mai multa munca si riscuri asumate ca sa iti cresti veniturile.

Vreau sa fiu manager ca sa castig bine

La 14 ani am avut propriul PC, un 486. Eram fascinat de jocurile video si doream sa creez ceva asemanator. Pana la 16 ani aveam sa dezvolt singur o suita de jocuri grafice 2D: shooter, tintar (un joc in forma unei panze de paianjen), derdelus (acele jocuri pe carton care se gaseau in diverse cadouri) dar si un joc de sah cu inteligenta artificiala. La 18 ani am descoperit aplicatiile windows si mediile complexe de dezvoltare. La 20 web-ul si tehnologiile Microsoft. La 25 protocoale si drivere pe hardware specializat.

De fiecare data am descoperit ceva nou in mod voit, cautand necunoscutul. Manat de curiozitatea de a explora, de a invata, si cel mai important, de a crea. La 26 de ani am vrut sa explorez mai mult in domeniul tehnic dar nu gaseam ceva nou ca sa invat. Restul pietei era doar creatie pe care o puteam intelege si recrea. Astfel am inceput sa caut oportunitati de crestere in cariera pe verticala, din patru motive:
- ca sa invat lucruri noi, sa explorez necunoscutul
- ca sa aduc aport/valoare prin cunostintele proprii
- pentru o independenta profesionala mai mare, eu fiind un om greu de condus
- pentru beneficii materiale mai bune

Avand experienta atat tehnica cat si manageriala pot sa fac o analiza si o legatura destul de interesanta. Am vazut oameni intrati in IT ca programatori pentru ca se castiga bine in domeniu, fara sa aiba vreo afinitate speciala pentru software. In acelasi mod, am vazut oameni intrati in management pentru ca:
- se castiga "mai" bine
- esti sef, ca doar te cheama manager
- esti vazut bine de colegi, familie si societate
- cel mai important, nu mai muncesti "ca prostu'"

Si multi care si-au dorit sa fie manageri au nimerit pe o functie undeva fara sa inteleaga ce fel de manageri sunt si care le e rostul, cat castiga comparativ cu altii si care le sunt limitele.

Nu pot sa inchei fara sa clarific si fara sa normez intentia managerilor. Pentru ca scopul nu este sa critic ci sa analizez si sa ajut. Daca vrei sa devii manager, trebuie sa iti raspunzi sincer la intrebarea "pentru ce imi doresc acest lucru?". Ca sa castigi multi bani, ca sa conduci oameni, ca sa fii mai important, ca sa ai un job mai usor, ca sa fii seful ? Sau fiindca ai vocatie, fiindca asa aduci mai multa valoare in companie, fiindca esti un bun planificator, fiindca esti un bun facilitator si comunicator?

Ei bine, dupa un raspuns la aceasta intrebare, afla ca manager este o denumire generica pentru o pozitie de conducere ce are aplicatii intr-o gama larga de domenii. Exista manageri pe o varietate de nise. Dar putini sunt managerii castigatori, platiti bine si cautati. Aceia sunt managerii care sunt si lideri in acelasi timp, au autoritate, responsabilitate, ownership, sunt thinkeri pe domeniul lor. Se gasesc ca manageri de produs, manageri tehnici, mangeri de dezvoltare a afacerii (business development manager), managing partner-ii ce conduc un business unit, manageri arhitecti, manageri de dezvoltare software cu experienta tehnica.

Cei mai putin castigatori sunt managerii de proiect pe partea de exploatare si managerii non-tehnici de dezvoltare proiecte, si in general toate tipurile de management a caror valoare adaugata este mica. De ce? Pentru ca nu sunt perceputi ca thinkeri, in general nu au subordonati ci fac management pe verticala in sus, singura responsabilitate fiind accea de a se asigura ca anumite lucruri se intampla la timpul stabilit, salariul fiind unul bun dar in esenta mai mic decat al managerilor de mai sus. Au de luat decizii usoare in general, fara a o putea "pati" in caz ca ceva nu functioneaza, deoarece resposabilitatea cade pe umerii managerilor tehnici si de produs, care iau adevaratele decizii.

Managerii de proiect non-tehnici si de exploatare i-am intalnit cand eram programator si interactionam cu firmele la care livram. Ei lucrau la firmele pentru care noi faceam outsourcing. Ei se asigurau ca proiectul software se integreaza bine in compania lor si e folosit corect. Firmele care ofera si servicii post-vanzare au astfel de manageri de proiect inglobati in companie, care se ocupa de exploatare in locul clientului. Si de multe ori, acesti project manageri confunda pozitia pe care o ocupa si au impresia ca sunt mai sus in ierarhie decat managerii de dezvoltare software. Ceea ce nu e cazul, pentru ca se gasesc argumente care sa invalideze asta plecand de la tipul de activitate, munca depusa si beneficii.

Concluzia ar fi ca, daca vrei sa fii manager bine platit si greu de inlocuit, trebuie sa fii atat manager dar si leader. Atat manager de activitati cu planificari dar si thinker care aduce valoare prin cunostinte. Atat manager pe partea de business dar si manager cu expertiza in activitatea de baza a echipei. Atat manager de ongoing tasks dar si manager de oameni. Altfel esti doar un manager si atat.

Pentru a fi cu adevarat manager, insa, ai nevoie de cunostinte fie tehnice, economice, administrative, financiare, de piata, de marketing, de business. In general sunt manageri aceia ce au competente multiple in domenii adiacente si pot face legaturi intre procese si evenimente pentru a crea si inova in domeniu. Altfel, tot ce ai de facut vei prelua de la altii si trimiti catre altii, fara nici o procesare, fara nici o filtrare, fara sa creezi interfete, functii, procese, servicii. Este adevarat, uneori se face o mica analiza de business, care de multe ori e deja gata facuta de client sau un top manager.

Oferta de produse se stabileste pentru a maximiza profitul si depinde de veniturile cumparatorilor

Orice comerciant tinteste maximizarea profitului. Nicidecum satisfactia maxima a cumparatorului. Faptul ca trebuie satisfacut cumparatorul este o necesitate pentru a putea vinde mai mult si mai usor, ca sa se obtina profit mai mare. Dar, cum spuneam, cumparatorul nu este satisfacut de dragul de a-l satisface, ci agentii economici intra in business pentru a face profit. Pe acelasi principiu, tipul produselor si pretul lor sunt setate pentru a maximiza profitul comerciantilor, nicidecum pentru a oferi un raport calitate-pret cat mai bun posibil.

Dar cel mai bine este sa discutam pe exemple. In zonele bune ale oraselor, tipul de produse oferite sunt de calitate, nu neaparat deoarece oamenii din zona sunt mai pretentiosi si vor calitate, ci deoarece unor oameni cu venituri mai mari le poti vinde produse mai scumpe. Vanzarea unor produse mai scumpe aduce comerciantilor profituri mai mari, deoarece si adaosul este procentual mai mare. Una este sa vinzi intr-o zona proasta 10 produse X la preturi Y, si alta este sa vinzi intr-o zona mai buna 10 produse Z la pretul 2*Y si sa nu dai posibilitatea cumparatorului de a alege produse la pretul Y sau Y + Y/2.

Asa se explica de ce in orase mari, unde locuitorii au venituri mari, mai toate locatiile ofera produse de calitate superioara, scumpe, de lux, si foarte greu gasesti produse bune, la calitate satisfacatoare, si la preturi decente. Se ofera aceste produse deoarece:
- comerciantii pun adaos procentual, ce va genera un profit mai mare cu cat pretul produselor creste
- veniturile cumparatorilor din zona fiind mari, isi pot permite acele preturi (se merge pe deformarea realitatii inconjuratoare a consumatorilor)

Exemple reale sunt preturile din capitala raportate la preturile oraselor mai mici, pentru produse cu preturi mari, produse de antreprenori romani. Obtii produse bune si la preturi mult mai mici cumparand din Iasi, Arad, Timisoara si platind transportul decat sa cumperi aceleasi tipuri de produse din Bucuresti dar evident alte marci destul de scumpe. In mod voit nu exista substituienti mai ieftini si de calitate, ci ieftini si de calitate foarte proasta ca sa stimuleze vanzarea produselor scumpe. Site-urile online din Bucuresti abunda de produse foarte scumpe, destinate zonei de aici, desi ele sunt produse in orase mici, sau sunt importate. Firmele din orase mai mici ofera produse bune, selectate cu atentie, la preturi corecte, ca sa se plieze pe veniturile consumatorilor, care doresc preturi normale si calitate buna.

Etapele de imbunatatire ale unui produs

In titlu am scris produs, si nu proiect. Pe piata muncii se cauta adesea manageri de proiect si li se inmaneaza defapt un produs. Este o confuzie colosala din partea multor angajatori pentru ca nu stiu sa faca distinctia dintre proiect si produs.

Managerul de proiect ar trebui, conform standardelor, sa se ocupe de managementul bugetului, resurselor, timpului, calitatii, pentru ca unui proiect ii sunt atasate directive clare:
- performanta si calitate cerute
- buget de incadrare
- timp de livrare

Un manager de proiect gestioneaza riscuri legate de dezvoltare, urmareste timpi, ia decizii referitoare la cheltuirea bugetului. Proiectul poate face parte dintr-un program mai larg. Un proiect poate fi destinat doar unei subramuri a unui produs.

Managerul de produs, in schimb, defineste produsul folosindu-se de date din piata, de departamentul de marketing, de competitori. El defineste functiile produsului si ia decizii referitoare la cum ar trebui sa arate si cum ar trebui sa functioneze produsul respectiv. Produsele mari pot avea mai multe programe ce se desfasoara in paralel pentru realizarea lor, cu program managerii aferenti. Produsele mici insa, pot sa nu aiba nici un program asociat, ci doar un singur proiect.

Etapele de imbunatatire ale unui produs sunt:

1. Planificarea functiilor, in baza cerintelor clientului sau ale pietei. Este etapa in care se aduna date, se analizeaza diferite perspective, se stabilesc prioritati.
2. Executia este etapa in care produsul este lansat pe piata si se observa efectele, se aduna feedback.
3. Verificarea, etapa in care, pe baza informatiei adunate din pasul anterior, se masoara daca functiile produslui au avut efectul scontat.
4. Actiunea, etapa in care se stabilesc masurile necesare daca s-au observat puncte negative in etapa de verificare. Masurile trec apoi in faza de planificare si ciclul se reia.

Observati ca in aceste etape nu apare nici o referinta la executia fizica a produsului, adica munca tehnica necesara ca produsul sa fie realizat. Asta pentru ca nu intra in atributiile unui product manager, ci in atributiile managerului de proiect.

Deoarece multe companii sunt prea mici pentru a avea nevoie de roluri separate, ele atribuie managerului de proiect si rolul de manager de produs. Multe insa pun accent mai mult pe executia tehnica, si neglijeaza partea de management a produsului care este mai importanta pentru reusita companiei fata de competitori. Altele confunda managementul de produs cu managementul de proiect, si cauta oameni nepotriviti pentru functii esentiale.

Etapele de imbuntatire ale unui produs nu sunt acelasi lucru cu etapele de dezvoltare ale produslui. Pentru dezvoltarea unui produs se parcurg alte etape: idee, analiza, creare concept, analiza afacerii, crearea produsului, testarea pietei, comercializare.

Antreprenoriatul se va inmulti in urmatorii 20 ani

Avand in vedere modul in care au evoluat joburile in ultimii 20 ani, antreprenoriatul va lua avant destul de puternic, mai ales datorita usurintei tehnologice de a porni o afacere. Economia s-a diversificat destul de mult in ultimele decenii. In acelasi timp joburile au devenit din ce in ce mai stresante.

Ca sa rezite pe piata muncii, indivizii trebuie sa-si dezvolte competente multiple, sa aiba rezistenta la stres, sa functioneze independent, sa fie dinamici, sa poata lucra la proiecte multiple in acelasi timp, sa invete lucruri noi in permanenta, sa se incadreze in timp si in bugete, sa cunoasca limbi straine, sa gestioneze multe resurse. Trendul este ca multiple joburi sa se compacteze intr-unul singur, pentru a scadea costurile cu salariile. Din acest motiv joburile viitorului vor deveni destul de stresante. Asta va face ca tot mai multi oameni sa incerce sa porneasca o afacere proprie.

Daca ai lucrat cativa ani intr-un job dinamic si stresant, inseamna ca ai fost format si esti capabil sa gestionezi si o afacere. Oamenii vor porni afaceri in domenii cu mai putine batai de cap ca la job, cu activitati mai relaxante. E o chestiune de logica sa intelegi ca un individ multilateral dezvoltat va opta pentru afacere proprie din care poate obtine un venit mai bun cu un stres mai mic versus un salariu bun obtinut prin stres.

Pentru o perioada, companiile nu vor intelege de ce oamenii cei mai buni ii parasesc. Ii vor inlocui cu greu deoarece job descriptionul va fi stufos, putini oameni vor indeplini cerintele insa vor avea asteptari salariale mari. Cu timpul, piata se va regla, si fie companiile vor oferi salarii mai bune adecvate la stres, fie vor imparti sarcinile catre mai multi angajati.

Reusesc mai mult afacerile ce se fac pentru mentinerea unei bunastari existente

Si am sa explic de ce. Mai ales in Romania, ne plangem ca nu exista initiativa antreprenoriala. Din contra, exista destula, mai multa ca in occident, pentru ca ne imping neajunsurile. Dar aceste initiative mor din fasa, inainte de a investi in ele, iar cei care ajung in faza de investitie afla mai tarziu ca "nu le merge". Acest "nu le merge" provine nu de la faptul ca nu exista piata sau romanii nu au bani de cheltuit, ci provine de la faptul ca aceste afaceri au pornit pentru a crea bunastare pentru antreprenor, o bunastare pe care el nu o cunoaste dar vrea sa o descopere.

Cele mai multe afaceri de succes sunt create pentru a mentine o bunastare existenta a patronilor. Inainte de investitie, patronii cunosteau pentru ce lupta, aveau deja ce isi doreau, insa fie voiau o crestere fie voiau sa mentinta o bunastare existenta. Si le reuseste deoarece cand esti in stadiul lor, ai mintea setata spre succes, esti la un nivel mare de libertate financiara, esti liber de multe constrangeri, muncesti pentru ceva usor de obtinut din stadiul curent.

Oamenii care fac afaceri pentru a-si mentine bunastarea au ajuns acolo fie cu greu dintr-o afacere mai mica si mult noroc, fie prin mostenire, fie prin salarii mari unde rata de economisire este cel putin de 50% din salariu (vedete, profesionisti de succes, sportivi, politicieni, profesori universitari, aviatori, generali).

Romanul de rand vrea sa creeze prin afaceri ceea ce nu a avut niciodata, se opreste la putin crezand ca "a ajuns acolo", sau nu reuseste deloc pentru ca il trage in jos infrastructura lui curenta. Pentru a porni o afacere are nevoie de o bunastare deja existenta: venituri mari, auto pentru deplasari, casa lui pusa la punct, poate un teren, poate o mostenire, sa fi cunoscut lumea prin vacante, sa aiba mintea odihnita, sa fi avut o educatie buna, sa aiba economii din destul.

Fara aceste lucruri, fara acest punct de plecare, este foarte greu sa intelegi lumea si mediul de afaceri. Fara sa ai deja bunastare nu stii pentru ce lupti, nu intelegi unde te afli si unde vrei sa ajungi. Bunastarea creaza bunastare. Asta este ce am observat analizand patronii afacerilor si punctul lor de plecare. Mai toti au avut bunastare initial. Iar cei fara bunastare, din familii mai defavorizate, oricat de tare au incercat, au fost trasi in jos de neajunsuri si lipsa de dezvoltare. S-au luptat fara succes.

Chiar daca ambele tipuri de patroni muncesc la fel de greu, investesc aceeasi suma de bani in acelasi tip de afacere in acelasi oras, una este sa vii acasa in masina ta luxoasa, sa mananci doar la restaurant, sa te odihnesti intr-o casa cu toate facilitatile, sa ai weekend-uri si vacante prelungite in pensiuni versus patron cu aspiratii in devenire, cu auto mai vechi sau deloc, care ia rar masa in oras, nu are tot ce ii trebuie in casa, si nu paraseste des locatia pentru vacante. Altfel te dezvolti, altfel vezi lumea, altfel sunt relatiile, altfel te propulseaza activitatile curente in viitor.

Crize si expansiuni economice vor exista tot timpul

Crizele si expansiunile economice sunt fenomene normale in societate. Exista o fluctuatie dovedita ale perioadelor de crestere si restrangere economica. Cauzele fluctuatiilor tin de tehnologie. Cand pe piata apare o noua tehnologie care micsoreaza costurile de productie sau calitatea produselor este imbunatatita, atunci rotitele economiei se misca, patronii fac bani iar oamenii sunt stimulati sa munceasca pentru a dobandi lucruri noi si de calitate mai buna.

Cand tehnologia respectiva (de fabricatie) a fost raspandita pe tot globul, nu mai exista avantaj concurential pentru companii si oamenii vor consuma mai putin din acele bunuri deoarece ele nu mai sunt o noutate. Daca intre timp nu apare o noua tehnologie care sa stimuleze vanzarile si sa produca profit pentru companii (care la randul lor vor reinvesti), atunci economia va intra in perioada de criza.

Din perioada de criza se poate iesi, asa cum am spus si mai sus, doar prin progres tehnologic. Fiind in criza, statele vor investi in cercetare, oamenii de stiinta vor fi stimulati spre inventii, companiile vor incerca la randul lor sa inoveze, sa gaseasca o cale de a reduce costurile sau a mari profiturile.

Exemple in istorie care sa sustina teoria de mai sus sunt destule. Inventarea PC-ului personal a deschis o noua era, un progres tehnologic care a provocat crestere economica. Internetul a propulsat cresterea si mai sus si a anulat posibila criza care astepta sa vina dupa saturatia pietei cu PC-uri. Economia a incetinit cand toate regiunile geografice s-au adaptat la era PC si internet. Ca economia sa prinda din nou avant, a aparut alt val, cel al telefoanelor inteligente si inlocuirea PC-urilor cu tablete. Aplicatiile desktop din perioada PC-urilor au fost mutate pe online in perioada web-ului si acum urmeaza trendul si sunt mutate pe mobile.

Perioada tehnologica curenta, cand mobile-ul nu mai este o noutate si a atins perioada de maturitate, cand companiile nu mai vand la fel de mult, este o perioada de amenintare pentru economie. In acest context se pregateste terenul pentru urmatorul salt tehnologic, care sa sustina in continuare economia. Sunt candidati: internet of things, energie ecologica, automobile ieftine si nepoluante, vacante in spatiu, trenuri in vid de mare viteza, display 3D cu holograme.

In acelasi timp, doar o parte a lumii va avea acces la aceasta bunastare, oamenii vor munci tot la fel de mult iar distributia veniturilor va continua trendul de a se imbogati putini si a saraci si mai multi. Fluctuatiile economice au rolul de a redistribui masa monetara de la unii bogati care vor pierde din bogatie,spre noi imbogatiti care anticipeaza si stiu sa se foloseasca de oportunitati.

De ce nu mai renteaza meseria de inginer

Inginerii nu mai sunt ce au fost. Cand am hotarat sa urmez facultatea de Automatica si Calculatoare am facut-o deoarece in anul 2004 romanii inca aveau gandirea comunista si pretuiau foarte mult meseria de inginer. Influentat de cei din jur, credeam ca aceasta facultate imi va aduce succesul si bunastarea de care inca se bucurau inginerii putinelor companii de stat ramase ale acelor vremuri. Aveam impresia ca muncind in facultate, voi avea un job unde voi fi apreciat pentru cunostintele mele si pentru capacitatea de a face legaturi intre lucruri, voi avea o echipa a mea, un birou al meu si salariu de inginer care este mai mare decat al altor profesii, si pot trai destul de bine din el.

In anul 2 de facultate mi-am dat seama ca ceva nu este in regula, observand in jur stratificarea joburilor si a veniturilor. De atunci am inceput sa asimilez pe cont propriu cunostinte din afara ciclului de invatamant.
Am inteles ca lumea din jur nu lucreaza in interesul meu, ci totul se petrece in interesul statului si al companiilor. Eu continui sa cred ca a fi inginer nu mai renteaza in zilele noastre. Cunostintele si capacitatea unui inginer de azi nu mai sunt folosite asa cum stiam noi de la parinti.

Pana acum 25 ani, inginerii:
- erau sefi cu echipe in subordine
- ei spuneau cum si ce trebuie facut
- erau perceputi ca thinkeri, adica cei care gandesc
- erau importanti si respectati in companii
- aveau un salariu bun, raportat la salariile de atunci din tara, la efort si la satisfactia oferita
- existau putine nivele ierarhice peste ingineri

De 25 ani am intrat din era industriala in era informationala. In noua era, functia de inginer a fost restructurata radical, spre rau. Nu se mai renteaza sa fii inginer, noii ingineri:
- nu mai sunt sefi, nu mai au echipe in subordine
- nu mai spun altora ce sa faca ci fac ei insisi
- nu mai sunt perceputi ca thinkeri ci ca muncitori
- nu mai sunt respectati in companii fiindca nu mai sunt rari
- salariile lor sunt mici, raport la efort si satisfactia oferita de dupa restructurare
- au o multime de nivele ierarhice peste ei

Toate atributele care faceau functia de inginer una frumoasa si dorita au fost preluate de functiile de management moderne. Politehnica produce in ziua de azi doar muncitori superspecializati, care isi mai pastreaza doar ca traditie denumirea de ingineri. Insa ei au devenit angajati simpli, de pe ultimul nivel ierarhic, asa cum vedem in companiile multinationale pline de ingineri software, testeri, suport, call-center, telecom.
Meseria de inginer nu mai este una frumoasa, ci grea, unde transpiri intelectual, unde esti obligat de piata sa te pregatesti profesional incontinuu. Inginerul nu mai lucreaza cu planuri si cu oameni ci cu tehnologie.

Managerii sunt cei care au preluat de la ingineri partea de lucrat cu factorul uman, de a fi thinkeri, dar au si au alte responsabilitati in plus pe care inginerii nu le invata in scoala, motiv pentru care s-a transferat spre ei partea frumoasa a vechilor ingineri:
- contact cu clientii
- managementul proceselor
- managementul proiectelor
- gandire strategica
- dezvoltarea afacerii
- recrutare si evaluare

Recomandarea mea este fie sa tindeti spre o functie de management, fie catre o functie de inginer intr-o industrie non-IT care inca pastreaza inginerul pe pozitia de thinker si conducere a muncitorilor, si bineinteles cu salariu european. Dar aveti grija si reevaluati tendintele in fiecare an deoarece la nivel mondial au loc optimizari ale structurilor organizationale pentru maximizarea profiturilor, si functia de inginer ar putea fi amenintata prin micsorarea importantei si a salariului. Tendintele globale sunt specialistii in management, cu competente multiple, printre care si tehnice. Mai bine spus, vor avea succes doar inginerii cu specializare in management, dar si managerii economisti ce detin cunostinte din industrie atat incat sa conduca ingineri specialisti.

Tehnici manageriale de stimulare a creativitatii in cadrul echipelor

Managerii au responsabilitatea de a rezolva probleme folosind factorul uman, nu cel tehnic, care revine subalternilor. Pentru a reusi acest lucru, managerii au la indemana mai multe tehnici de stimulare a ideilor in cadrul echipelor.

Cateva dintre tehnicile larg raspandite:

• Brainstorming: discutia in grup pentru obtinerea a cat mai multe idei, intr-un timp scurt, cu scopul de a afla solutia optima pentru rezolvarea unei probleme. Ideile trebuie sa fie cat mai multe pentru a creste probabilitatea gasirii unei solutii, sunt interzise criticile pentru a nu inhiba participantii, sunt stimulate asocierile de idei, este binevenita imaginatia de orice fel, chiar absurda. Participantii sunt persoane de profestii diferite dar de pe aceeasi pozitie ierarhica, ce au ca interes rezolvarea unei probleme.
• Metoda carnetului colectiv: apreciata ca o buna metoda intuitiva. Se creaza un grup de creativitate, si fiecare persoana primeste un carnet pentru notarea timp de o luna a ideilor. Dupa o luna, fiecare membru va prezenta un rezumat in care propune cea mai buna idee. Conducatorul grupului va prelua carnetele si va sintetiza ideile, dupa care va preda fiecarui membru cate o copie a sintezei sale. Ulterior, va avea loc o discutie in grup pentru a fi aleasa cea mai buna idee.
• Tehnica Philips 66: folosita pentru dezbaterea unei probleme de creativitate, timp de cateva ore, maximum 30 persoane. Se formeaza grupuri de cate 6 persoane (de aici si numele de tehnica 66), fiecare grup avand cate un reprezentant. Dupa prezentarea problemei, grupurile se retrag pentru cateva minute, reprezentantul va nota ideile , apoi grupurile se reunesc, reprezentatii vor prezenta ideile pe rand si va fi aleasa cea mai avantajoasa solutie.
• Crearea de echipe echilibrate: echipe care sa aiba in componenta lor atat oameni metodici dar si oameni creativi, inovativi. Exista diverse studii care arata ca cele mai eficiente echipe sunt acelea care au in componenta lor oameni cu tipuri diverse de personalitate. Departamentele de HR au responsabilitatea de a alege pentru un anumit post exact tipul de personalitate lipsa din echipa pentru care se face angajarea. Tipul de personalitate corecta pentru functia de leadership si manager este deosebit de importanta pentru eficienta.

Curiozitatea umana creste pana la o anumita varsta, apoi incepe sa scada. Rezolvarea problemelor la locul de munca depinde foarte mult de curiozitatea angajatilor in fata provocarilor. Managerii sunt cei responsabili sa starneasca curiozitatea, sa manipuleze grupurile prin tehnici si organizare, sa directioneze persoanele spre rezolvarea problemelor. Metodele creative nu sunt singurele tehnici care trebuie folosite pentru gasirea de solutii, ci trebuie sa existe in interiorul companiei si alte directii: 

• aducerea la cunostinta a unei probleme importante careia nu i s-a dat atentia cuvenita
• avertizarea, nu avertizarea cu consecinte negative pentru anagajt, ci consecinte negative pentru rezultatul final al muncii depuse
• documentarea managerilor cu privirea la problemele persistente, pentru a putea lua decizii in cunostinta de cauza
• informarea tuturor angajatilor cu privire la problemele cele mai importante, si incurajarea gasirii de solutii
• rasplata angajatilor prin bonusuri odata cu gasirea solutiilor
• stimularea anagajatilor spre a se pregati cat mai bine si a deveni experti in domeniu
• crearea unor structuri organizationale flexibile care sa permita rezolvarea rapida a problemelor

Economia de azi se bazeaza pe cunoastere si progres

Oamenii stravechi au supravietuit initial din vanatoare, apoi au descoperit beneficiile cultivatului in regim propriu, si mai apoi la scara larga. A urmat revolutia industriala, unde se punea accent pe tehnologie: masini cu aburi, masini automate de tesut, tractoare pentru arat, pompe. In zilele noastre asistam la expansiunea revolutiei stiintifico-tehnica, in care tehnologiile se schimba rapid, automatizarea se extinde, informatiile se prelucreaza si se transmit rapid.

Fata de celelalte epoci ale trecutului, epoca actuala nu se mai bazeaza doar pe factorii primari de productie (forta de munca umana, resurse naturale), ci pe inovare, cunoastere, cercetare, dezvoltare, competitivitate. Pentru a ramane competitiv trebuie sa combini toti factorii de productie moderni: tehnologia, informatia, resursele umane, cu o maiestrie deosebita pentru a realiza produse si servicii la limita maxima a tehnologiei. A tine pasul cu tehnologia este calea de mentinere in piata.

Tot mai multe companii au inteles necesitatea cercetarii si devoltarii in economia curenta, si au creat departamente specializate in cadrul companiei, numite R&D - research and development. Un bun exemplu sunt companiile de software care au migrat departamentele de dezvoltare software in departamente de cercetare si dezvoltare software. In intreaga industrie au fost create posturi speciale in cadrul firmelor, cu scopuri creative, care sa exploreze noi solutii, sa creeze noi moduri de a munci, sa vegheze tehnologic si sa anunte conducerea companiei de noile trenduri in industrie. Exemplu concret: functia de director tehnic sau marketing research specialist.

Companiile au programe de reinnoire a resurselor umane pentru a ingloba in interior noi talente si noi tehnologii. Pe langa asta, exista un interes al companiilor de a investi in cercetare, finantand diverse organizatii care se ocupa exclusiv cu acest tip de activitate. Insasi guvernele sunt interesate de finantarea unor programe de cercetare si dezvoltare, in crearea de parcuri tehnologice, in marirea numarului de cercetatori, deoarece si-au dat seama ca progresul tehnologic stiintific este motorul economic de baza al noii ere informatice.

Este limpede ca in acest context, economia curenta se bazeaza pe cunoastere, in general. Informatia reprezinta cunoastere, folosirea tehnologiilor de varf reprezinta cunoastere, crearea de noi practici sau produse sau tehnologii reprezinta cunoastere. In era cunoasterii, economic vorbind, din punct de vedere al actiunilor pe care un business trebuie sa le intreprinda, accentul se pune pe inovare si adoptare:

• inovare in interiorul companiei, folosind metode de creativitate pentru a stimula inventiile in cadrul unor departamente speciale cu activitati de cercetare.
• adoptarea tendintelor tehnologice de ultima ora