Ce opreste pe angajator sa concedieze pur si simplu

Sunt situatii cand compania ar dori pur si simplu sa se debaraseze de un angajat. Poate fi un angajat problema (lent, uituc, slab pregatit, sub medie profesional, galagios, lenes, rezultate scazute) sau cineva exemplar dar care enerveaza conducerea (prea bun, prea destept, prea bagacios, prea laudaros, aspiratii prea mari pe care conducerea nu doreste sa i le onoreze, prea independent, rezultate exceptionale dar prin metode pe care sefii nu le inteleg si nu le accepta, prea eficient dar care foloseste timpul ramas pentru activitati personale).

Datorita legislatiei este foarte greu sa concediezi un angajat. Procedura este anevoioasa, dureaza mult timp si trebuie sa vii cu probe concrete. Procedura legala costa compania timp valoros. De aceea companiile apeleaza la metode informale pentru tinta care trebuie eliminata din organizatie:

• ignora angajatul, nu i se mai acorda atentie, nu mai este chemat in sedinte importante, nu i se mai cer sfaturile de specialist, este instiintat ultimul sau deloc despre anumite decizii, este evitat cu orice pret astfel incat acesta sa se simta exclus din grup si sa-l paraseasca de buna voie
• asigneaza acestuia munca mai grea, ceva nou ce necesita invatare, i se cer rezultate mai bune si i se acorda timp mai putin, toate cu scopul de a motiva angajatul sa gaseasca un loc de munca mai primitor
• treptat i se scad atributiile si responsabilitatile care se vor transfera altcuiva, angajatul se va trezi neimportant, invaluit, fortat sa caute un loc de munca pe masura sa
• ii este schimbata echipa din care face parte si ii este asignat un rol multifunctional, individual, cu mai multe proiecte in acelasi timp, pentru a-i desatisface nevoia apartenentei la grup
• i se fac promisiuni de functie, de salariu, de anumite beneficii, dar care nu se mai onoreaza, pentru ca angajatul sa actioneze prin demisie
• i se aduce aminte angajatului cu fiecare ocazie despre greselile acestuia, se exagereaza gravitatea lor, uneori se aduce aminte de greseli sub forma subtila sau de gluma nereusita

Nu intotdeauna angajatorul va dori sa concedieze un angajat problema. Datorita mai multor factori interni si externi, companiile sunt silite sa menajeze angajatii, mai alesi pe cei valorosi. Acesti factori sunt:

• se gasesc foarte greu angajati la fel de bine pregatiti pe nisa respectiva
• compania se confrunta la acel moment cu o fluctuatie de personal careia ii face cu greu fata
• se tem de competitie si nu doresc ca angajatul sa migreze cumva la competitori
• se tem de angajat si de posibilele daune informale pe care le poate aduce companiei
• compania inca nu a terminat de valorificat cunostintele angajatului si ar dori o colaborare inca un anumit timp care sa acopere aceasta nevoie

Luat singur, un salariu mare nu inseamna neaparat o viata buna

Am observat ca multi alearga doar dupa un salariu mare. Nu ii intereseaza cat muncesc, in ce conditii ajung la munca, ce muncesc, etc. Doar putini inteleg ca un salariu mare, luat singur, fara sa iei in considerare celelalte variabile, nu inseamna neaparat o experienta de viata buna.

Ce variabile sa iei in considerare cand iti doresti un venit mare ?

Economicitatea
Persoanele juridice inteleg de ce veniturile mari nu inseamna neaparat profit mare, deoarece cheltuielile pot fi deasemenea mari. Un salariat ar trebui sa ia in considerare cheltuielie lunare:

• cu transportul - locatia sediului poate fi si la peste 10 km de casa
• cu masa de pranz - in zona sediului pot fi doar restaurante scumpe
• costumatia - daca lucrezi la birou ai nevoie de o costumatie cat de cat business
• ingrijirea personala - faci parte din clasa muncitoare si trebuie sa te ingrijesti
• cheltuieli cu sanatatea sau cu prevenirea problemelor - pentru cei care muncesc 8 ore la birou
• chiria - poti lucra intr-un oras unde nu detii o locuinta
• cu petrecerea timpului liber -  poti avea chiria intr-o zona fara parcuri si plina de mall-uri

In business, exista un principiu conform caruia veniturile trebuie create in conditii de economicitate, adica cu costuri banesti cat mai mici.

Eficienta
Eficienta inseamna pentru persoanele juridice a finaliza proiectele cat mai repede si la calitatea dorita, a produce mai multe piese in acelasi timp, a creste calitatea produselor fara cheltuilei in plus. In general, eficienta are legatura cu optimizarea proceselor, obtinerea unei calitati mai bune si scaderea timpului de productie.
Pentru persoanele fizicem eficienta inseamna:

• a obtine aceeasi bani cu mai putin efort
• a obtine mai multi bani cu acelasi efort
• a obtine o anumita calitate a vietii datorita mediului din companie

Eficacitatea
Eficacitatea inseamna in business a munci si a obtine exact rezultatele scontate, adica ceea ce isi doreste clientul sau indeplinirea obiectivelor companiei. De exemplu, compania porneste un nou proiect pe care managerul de proiect il termina foarte repede si cu mari economii de bani. Se numeste ca managerul de proiect a fost econom si eficient. Mai tarziu se dovedeste ca proiectul respectiv nu indeplineste obiectivele companiei, si cei trasi la raspundere sunt executivii companiei, nu managerul de proiect. Se numeste ca proiectul nu a fost eficace.
Pentru persoanele fizice, eficacitatea este indeplinirea obiectivelor cu care au plecat la drum atunci cand erau in adolescenta si si-au propus sa urmeze o facultate care s-a finalizat cu angajamentul fata de o companie si incasarea unui salariu. Obiectivul in adolescenta a fost: sa castig bani si sa ma pot bucura de ei, sa am o casa, sa am o masina, sa am bani dar si timp liber, sa calatoresc, sa termin o facultate ca sa nu muncesc ca un rob astfel incat sa ma pot axa pe a trai o viata libertina. Ar trebui luate in considerare:

• cat de multi bani am reusit sa pun deoparte ?
• cat de mult am calatorit ?
• am sau nu o casa pe pamant, fara rate ?
• cat de liber ma simt ?
• ce experienta de viata am, intre job si ce fac in timpul liber ?

Eficacitatea personala este influentata de multi factori, printre care compania, salariul, eforturi, mediul social, tentatii, educatie, aspiratii.

Luand in considerare cei trei factori (economicitatea, eficienta si eficacitatea) se observa mai clar de ce un salariu mare (sau mai mare) nu inseamna neaparat o viata mai buna. Pe cine il intereseaza doar banii nu intelege cum functioneaza capitalismul si piata de consum.

Daca ai o oferta in strainatate unde vei castiga mai mult, dar vei cheltui si mai mult, iar la final nu ecnomisesti mai mult, inseamna ca este incalcat principiul economicitatii.

Daca ai o oferta unde vei castiga mai mult dar trebuie sa muncesti mai mult, inseamna ca este incalcat principiul eficientei. Daca ai o oferta unde vei castiga la fel dar vei avea mai putin stres, nu trebuie refuzata !

Daca vrei sa castigi mai mult pentru a consuma mai mult (o casa mai mare, o masina mai scumpa) inseamna ca incalci principiul eficacitatii. Daca muncesti, ai un salariu mare dar inca nu ai realizat nimic, deasemenea este incalcat principiul eficacitatii. Inseamna ca banii se pierd datorita stresului, a dorintei de evadare, a influentei societatii, a cercurilor de prieteni, etc.

Privite din alt unghi, variabilele de luat in considerare la schimbarea locului de munca sunt:
- efortul depus masurat in timp si energie
- costuri pentru a putea munci
- salariul castigat

Toate aceste variabile trebuie sa fie astfel ajustate incat sa duca la indeplinirea cat mai rapida a obiectivelor.

Comutarea intre leader\manager si membru al echipei

Sunt multe companii care, zic ele, din cauza mediului concurential si al dinamicitatii pietei, au nevoie de specialisti care 50% din timp sa fie membri ai echipei, iar 50% sa fie leaderi\manageri. Altele spun ca procentele ar trebui balansate la 30% cu 70%. Personal, cred ca procentele trebuie sa fie de 100% pentru fiecare rol, cu personaje diferite pe fiecare rol in parte.

De ce vor companiile roluri de conducere dar si de executie in acelasi personaj:
- economisesc bani pentru ca platesc 1 om in loc de 2
- este un mod de a motiva specialistii buni sa ramana in companie

Daca insa intrebi un manager de resurse umane de ce nu exista persoane separate pentru aceste roluri, iti va spune ca nevoile companiei nu sunt atat de mari ca sa necesite oameni dedicati, sau ca au planuri de viitor cu persoana respectiva si o pregatesc pentru rolul de manager\leader full time. Lucruri care nu sunt adevarate. Vor doar sa faca lucruri mari si au impresia ca acest lucru se face doar cu munca bruta directa. Nu inteleg valoarea adaugata de un management performant, care isi merita de zeci de ori orice ban primit.

De ce cred ca e nevoie de persoane dedicate pe fiecare rol?

Fiindca nu poti excela in nici unul din roluri
Cand comuti frecvent intre roluri, nu vei fi bun in nici unul din ele. Din experienta stiu ca e imposibil sa lucrezi 70% din timp neintrerupt pe taskuri de management si 30% pe taskuri de membru al echipei. Esti nevoit sa comuti de foarte multe ori, iar intreruperea nu te lasa sa ai continuitatea necesara pentru a-ti intelege meseria. Vei face greseli, vei fi ineficient, vei fi confuz.

Fiindca e obositor sa schimbi rolurile
Frecventa schimbare intre roluri nu aduce doar confuzie si greseli ci si oboseala. Un om obosit este un om care nu mai poate munci, nu mai poate lua decizii bune, nu mai poate comunica, nu mai poate raporta, nu mai poate controla, nu mai are chef sa faciliteze munca echipei.

Fiindca incepi sa nu mai observi obiectivele proiectului
Cand functionezi ca membru al echipei incepi sa te afunzi in detalii. Mai intai iti descarci memoria si o incarci cu date pe cazuri speciale. La finalul activitatii ai o minte incarcata cu concepte tehnice si probleme la nivel micro. Pentru o lunga perioada pur si simplu nu mai vezi obiectivele proiectului, nu mai intelegi scopul final. De-abia dupa ce golesti memoria si o reincarci cu date macro vei incepe sa devii eficace. Dar acesta este un proces anevoios care consuma energia si scade eficienta.

Fiindca e nevoie de o minte odihnita pentru a veni cu solutii
Doar o minte odihnita poate veni cu solutii alternative, cu idei bune. Daca iti consumi energia si te afunzi in detalii micro vei sfarsi cu o minte obosita care nu poate veni cu solutii alternative la problemele proiectului.

Fiindca este nevoie de o minte care sa priveasca lucrurile din afara
Cat timp vei face parte din echipa proiectului, il vei privi din interior, impreuna cu toate problemele micro si constrangerile care rezulta de aici. Daca nu esti implicat in dezvoltarea proiectului vei incepe sa-l privesti din perspectiva utilizatorului final, iar ideile bune vor incepe sa curga.

Sefii muncesc mai putin si castiga mai mult

Cu siguranta toti stim acel sef\manager\director care munceste mai putin dar castiga mult mai mult. Si ca sa fie treaba treaba, acel sef face o munca usoara pe care si tu o poti face. Sefi plictisiti care doar spun altora ce sa faca si ei nu fac nimic! Pana la urma ce este un sef? Oricine poate fi. Ar trebui sa nu mai existe sefi sau sa mai munceasca si ei, sa vada cum e! Si eu vreau sa fiu sef si sa nu fac nimic! Noi de ce sa muncim si altii sa stea si sa ia bani??

Ceea ce am descris mai sus este un efect numit de psihologi WYSIATI - "what you see is all there is", care in traducere inseamna ca ne formam pareri si judecati doar cu informatia pe care o avem, si de multe ori, din lipsa de cunostinte sau experienta, informatia pe care o avem este doar ceea ce percepem. Tu cat de mult cunosti ce trebuie sa faca seful tau? Cine l-a pus acolo si de ce? Cine e "fraierul" care s-a "fraierit" si in loc sa puna un om de treaba a pus un sef care nu face nimic, care nu stie nimic si care mai mult incurca lucrurile cand nu trebuie?

Din lipsa de informatii, subconstientul substituie realitatea raportandu-se la ceea ce cunoaste. Seful este astfel judecat dupa munca pe care o facem noi nu dupa cea pe care o face el.

Ce este un sef? Un sef este un muncitor care depinde in munca sa de rezultatele subalternilor, este responsabil de aceste rezultate si pe langa asta are o norma de munca pe care nu o poate delega deoarece necesita atributiile sale speciale. Asta nu inseamna ca deleaga tot ce se poate.

Din fericire pentru multi, sefii muncesc. Nimeni nu ar angaja pe un post fara sa il "umple" cu lucruri de facut care sa-si merite salariul platit.

Faptul ca sefii primesc mai multi bani provine din:

1. Responsabilitatea asumata care ii motiveaza sa fie eficienti, eficace si economi cu echipa si rezultatele proiectelor
2. Valoarea pe care o adauga prin analiza cerintelor, comunicare, eliminarea riscurilor, optimizarea proceselor, proiectare de design si functionalitate, indeplinirea obiectivelor strategico-tactice, leadership, motivarea echipelor, formare de personal
3. Munca ce ii revine din alte sarcini, administrare, atributii diverse

Acestea nu sunt usor de observat de subalterni deoarece ei nu cunosc postul si nu intra in comunicare cu seful decat pe activitatile care se intersecteaza cu ei. Ceea ce da impresia ca munca sefului e doar ce se vede, iar valoarea adaugata de el nu exista.

Alte cateva "secrete" despre sefi:

• sefii isi justifica valoarea adaugata (adica se considera ca nu sunt in plus) doar daca reusesc sa aiba rezultate incadrate in timp (eficienta), reusesc sa creeze ceea ce trebuie, sa aiba rezultatele dorite de client\companie (eficacitate), si sa se incadreze in buget, sa utilizeze resurse minime (economicitate)
• se spune ca sefii trebuie sa munceasca pana cand echipa nu mai are nevoie de ei, de-abia atunci devin valorosi pentru companie si se pot axa pe adaugare de valoare pe cele mai grele probleme ale firmei
• in Romania nu este aplicata stiinta managementului ceea ce duce la o calitate slaba a acestei functii, de o importanta vitala daca se doreste intrarea pe o piata competitiva (sic! cei care detin monopol sau lucreaza cu statul stiu de ce)
• nu poti fi performant cand comuti intre atributii de sef si atributii de membru al echipei; desi mediul competitiv poate o cere, cei care au responsabilitati din doua domenii nu vor excela in nici unul, iar daca firma nu vrea sa excelezi in ceva inseamna ca nu esti pentru ei.

Educatia care ni se ascunde

Te-ai gandit vreodata ca exista cunostinte si modalitati de a te realiza, dar la care nu ai acces? Pentru ca ti se ascund ? Sau pur si simplu nu sunt suficient de academice ca sa fie invatate ? Ei bine, este adevarat.

Clasa sociala serioasa si truditoare in scoala devine factor de productie pentru "genialii" lenesi. Oamenii destepti dar foarte neseriosi, care nu trudesc in scoala, se trezesc adulti necompetitivi pe piata muncii. Fiindca le e lene sa invete si le place mai mult viata libertina, devin incapabili sa se integreze in cursul considerat normal al societatii.

Ca sa supravietuiasca, devin iscusiti in "combinatii", pe care le prind si le cresc incetul cu incetul. Fiindca ei nu se pricep teoretic si practic la nimic, se vor folosi la maxim de clasa silitoare pe care o va plati\angaja sa produca pentru ei: IT, marketing, vanzari, etc.

Aceasta clasa de antreprenori, ducand lipsa de pregatire manageriala, va face multe greseli, printre care va angaja manageri mai prosti decat specialistii (se intalneste frecvent in industrie ca un specialist superdotat sa fie condus de o inteligenta mult mai slaba ca a lui, spre mirarea instinctelor care ne invata altfel).

Aceasta clasa de antreprenori mai creaza incetul cu incetul manageri cu experienta si buni cunoscatori ai strategiilor, dar fara sa le faca cunoscuta importanta lor in piata. Salariile le sunt pastrate la acelasi nivel, implicarea lor creste, atributiile cresc, dar denumirile posturilor si remuneratia lor raman la fel. Noii super-angajati sunt incapabili sa isi dea seama de importanta lor reala pe piata muncii, din aceasta cauza sunt legati de locurile actuale pe o suma salariala modica.

Se mai intampla si un fenomen interesant. Daca, de exemplu, rogi om de afaceri de succes cu venituri mari sa aplice la joburile companiilor (fara ca firma angajatoare sa ii cunoasca) - in mod automat pentru companiile angajatoare, omul de afaceri devine tipul mediocru care ar face orice pentru a prinde acel job. Acest lucru este subinteles, doarece companiile trebuie sa testeze personalul, dar in acelasi timp sunt sigur ca oamenii nostri de afaceri vor fi respinsi, ceea ce denota superficialitatea cu care companiile angajeaza dar si interesele ascunse cu care iau deciziile (salarii cat mai mici, salariati cat mai usor de condus, care sa renunte la unele aspiratii personale).

In momentul de fata companiile sunt medii exclusiviste. Se intampla frecevent sa fii un profesionist extraordinar, sau geniu, dar din pacate sa fii respins la interviu. Asta deoarece, asa cum am spus, companiile sunt micro-climate care isi aleg cu atentie membrii, de multe ori oameni mediocri, dar silitori, nu aduc multa valoare dar muncesc orice li se cere si fara sa ii intereseze implicatiile de viitor ale atitudinii lor servile.