Job - sa facem ce ne dorim sau ce ne pricepem cel mai bine?

Am intalnit acum cativa ani un recrutor/manager care mi-a luat un interviu pentru o pozitie care s-a dovedit (din intrebarile mele) a fi altceva decat ce era scris in anuntul initial. Compania cauta oameni inteligenti cu competente multiple in mai multe domenii (business analyst + project manager + software developer), insa functia era una majoritar operationala iar salariul unul mic raportat la cerinte. Dupa angajare, as fi condus un proiect din toate cele trei puncte, efortul majoritar fiind cel de software development, si destul de rar contact cu clientii si analiza de business. Proiectele erau mari si necesitau o indelunga dezvoltare urmata de integrare si suport la nevoie. "All in one", adica tot ciclul de viata al produsului sub grija unei singure persoane care raporta unui directoras cu actiuni in firma.

Nu asa erau descrise lucrurile in oferta de angajare. Erau descrise pe larg si accentuate doar partile atractive si frumoase ale postului, cum ar fi analiza de business si managementul proiectului, lasand printre randuri o propozitie vaga din care nu se intelegea clar ca tot respectivul candidat trebuia sa dezvolte solutia finala si ca acest efort era majoritar.

Fiindca voiam sa fac tranzitia de la operational catre management, am refuzat politicos oferta. Un mare plus pentru mine ca am putut sa descos angajatorul si sa aflu cum se petrec defapt lucrurile in compania respectiva. La auzul refuzului, angajatorul, marcat de cunostintele pe care le aveam si de potrivirea cu rolul respectiv, a exclamat "Pacat de abilitatile tale tehnice! Esti un foarte bun programator si poti urma o cale gresita mergand spre management. Poti da cu piciorul unei nise unde te pricepi cu adevarat, si unde te poti dezvolta frumos in continuare!"

A fost de ajuns ca sa inteleg ca interesul companiilor nu este acela ca eu sa cresc personal si profesional, ci doar tehnic pentru a rezolva probleme complicate in timp cat mai scurt, toate spre un profit cat mai mare pentru ele. De atunci mi-am intarit si mai mult credinta ca am ales sa fac mutarea corecta in cariera, si anume spre management. Nu trebuie sa continui cu ceea ce ma pricep cel mai bine daca nu imi mai face placere. Chiar daca sunt expert intr-un domeniu, si fac un lucru mai bine decat altele, exista domenii ce imi aduc mai multa satisfactie chiar daca nu sunt domeniile mele forte.

Concluzia la care am ajuns cred ca este valabila pentru toti. Exista un moment in viata cand dorim sa ne schimbam activitatea. Faptul ca nu stim mai nimic despre noile activitati nu trebuie sa fie o piedica. Avem ca piedica si tendinta de a face in continuare ceea ce stim cel mai bine, si este nevoie de o lupta pentru a invata si a parcurge un drum ce nu l-am mai parcurs poate din adolescenta. Cei slabi se intorc la ce pot face cel mai bine, iar cei mai slabi dintre cei mai slabi nu pornesc deloc la drum. Cei tari depun efort si timp pentru a invata/cunoaste/perfectiona pentru ca stiu ca locul lor e altundeva.

Diferenta dintre oamenii de la baza piramidei si cei din top este dorinta si actiunea continua de a se dezvolta, de a creste, iar modalitatile de a face asta sunt invatarea si efortul continuu. Nu este suficient sa ne dorim, sa fim inteligenti. Este nevoie sa fim destepti si in acelasi timp sa depunem un efort considerabil pentru a creste, ceea ce putini sunt dispusi sa faca.