Cum se va schimba in si mai rau modul in care muncim

Nu vreau sa influentez pe nimeni ci doar sa expun un caz. Parintii mei care au trait intreaga viata la tara au un venit cumulat de aproape 1000 euro pe luna. La aceste venituri se adauga cele gospodaresti, produse in regie proprie: legume, fructe, pasari, animale. Le-am estimat la 500 euro pe luna.

Exista in gospodarie 4-5 meri care anual sunt plini si produc mere de circa 6000 ron anual, adica 3-4 tone. Intretinerea lor este minora. Aceste mere pot fi folosite pentru: dulceata, uscare si afumare, suc, hrana pentru animale. La acesti meri se adauga pruni, ciresi, nuci, caisi, visini, capsuni care produc cu minim efort de peste 10.000 ron pe an. Mare parte din fructe se pierd deoarece gospodaria este indestulata si se ocupa preponderent cu cresterea pasarilor si a porcinelor pentru carne. Imi aduc aminte ca la noi nu lipseau 2-3 gratare saptamanale din carne frageda de pui natural, vara si toamna. Ceva extraordinar de gustos. Nu am gasit in nici un restaurant, desi am fost la multe.

Gradina de legume producea de toate, dar in ultima vreme ai mei prefera sa cumpere deoarece gradina este mare consumatoare de timp, iar ei au imbatranit. Planteaza doar ce necesita minim efort. Gradina produce de alte cateva mii de lei anual. Legumele se conserva bine ca muraturi iar proaspete direct din gradina au un gust pierdut la oras.

Sumarizand: venituri directe 1000 euro, indirecte 500 euro, in total 1500 euro. Acesti bani la tara sunt ca 2500-3000 euro in Bucuresti. Am omis insa ceva. In Bucuresti, pentru acesti bani trebuie sa fii familie de intelectuali, sa lucrezi 9-18, in mediu stresant. Ai mei sunt oameni medii, si obtin acelasi lucru fara stres, ba chiar obtin mult mai mult decat crema orasului, si totul fara stres. Ii vad pe ai mei rar, si am impresia ca i-am lasat acolo intr-o lume pierduta. Insa cand ii vad, sunt energici, glumeti, rad, au pofta de viata. Nu vad fetele astea triste de la oras. Ei nu trebuie sa dea socoteala nici unui sef. Nu au deadline-uri.

Ai mei nu au grija zilei de maine asa cum o percepe oraseanul. Au alte griji, dar nu sunt la fel de apasatoare ca pentru orasean. Ei hranesc porcii si ratele cu saci de peste pe care oraseanul s-ar ruga sa-i ia el, desi sunt marunti. Au casa lor construita in mai putin de un an, cu caramida arsa de ei. Au casa pe pamant si n-o platesc o viata. Au baie in casa, au apa curenta, parchet, termopane, gresie, au automobil, au telefoane, isi vor face in curand incalzire centrala. Lucruri care existau doar in oras pana nu demult. Totusi, la veniturile lor ei muncesc. Nu pot fara activitate in natura. Pentru venituri ei nu muncesc 9-16. Sunt un caz fericit din acest punct de vedere.

La tara, totusi, exista un minus major. Lipsa locurilor de munca. Ai mei sunt caz fericit si invidiat in comunitate, cu venitul de 1000 euro pentru care aproape nu muncesc. La tara exista multe posturi in companii mari cu munca de paznic dar salariu de specialist. Trecem peste. Capitalismul a distrus economia comunitatilor de cateva mii si chiar zeci de mii de oameni.

Capitalismul nu este socialist si nici eu nu sunt. Insa ceea ce se intampla va darama la propriu bunastarea clasei mijlocii. Locurile de munca se vor concentra doar in jurul marilor orase. E logic. Companiile au nevoie de populatie multa pentru doua motive: sa aiba de unde angaja si sa aiba piata de desfacere. Acest mediu e benefic doar pentru bogati. Pentru clasa de mijloc asta inseamna lipsa de control asupra vietii si a optiunilor.

Tinerii, din lipsa de venituri la tara vor migra spre orase. Acolo traiesc mai prost ca acasa, dar au un venit din care au impresia ca se vor realiza. Nu se vor realiza! Mai degraba se realizau acasa cu jumatate din acel venit. La oras banii se cheltuie aproape in totalitate pe chirie si hrana, elemente ce la tara erau gratis si de o calitate mai buna. Cei care reusesc sa cheltuie la oras sub 50% pe chirie si hrana sunt putini, sunt oameni cu venituri mari, intelectuali cu pretentii, ce vor cheltui surplusul pe imagine, automobil, vacante si alte lucruri de calitate pentru a ramane in zona de confort si a-si justifica stresul la locul de munca.

Tocmai am realizat ca parintii mei sunt mai instariti ca mine. Acum 5 ani lucrurile stateau altfel, insa de cand s-a scumpit enorm alimentatia, ii vad pe ai mei traind mai bine. Eu nu-mi permit gratare de pui natural de 2-3 ori pe saptamana, nu-mi permit cantitatea de somn, salau si crap pe care ei o consuma, nu am fructele lor naturale, nu am carnea lor naturala. Nu am lipsa lor de stres, nu am veselia lor, nu am natura in jurul meu. Desi aparent am venituri mai mari ca ei, nu pot face multe cu acesti bani.

In conluzie, traiesc mai prost ca ei. Pentru ca in final, totul la asta se rezuma: la cat de bine traiesti. In ce mediu te aflii, cat de stresat esti, ce respiri si ce mananci. Astea sunt variabilele. Nu suma de bani care iti intra in cont. Realizez ca am facut un regres enorm ca societate. Ai mei (ca toti parintii) au investit in mine ca sa duc o viata mai buna ca ei, si in final, cu toate eforturile din toate partile, acest lucru nu s-a indeplinit.

Ii vad pe tineri muncind mai mult ca parintii lor si realizand mai putine. Vad clasa de mijloc saracind. Pentru ca in Romania clasa de mijloc inseamna fie familii cu 2000-3000 euro in orase medii, fie 3000-4000 euro in capitala obtinuti fara stres (mic business, exclus corporatistii), fie cei de la tara care au venituri de la 1000 euro in sus, restul substituind din gospodarie. Cum nu multi indeplinesc, ne indreptam spre saracie. Capitalismul nu-si doreste o clasa medie independenta care sa creasca in bogatie. Capitalistii vor predictie si stabilitate in calcule. Lucruri care se realizeaza doar intr-o societate aglomerata in orase si dependenta de reguli, cheltuieli impuse, control asupra nevoilor de baza. Intr-un cuvant: mai multa munca si mai multa saracie; mai mult stres si mai multe iluzii.