Cu toate acestea, cel mai stralucit CV plin de experienta relevanta este aruncat la gunoi daca omul din spatele lui nu a absolvit nici o facultate. Poti fi geniu, cu rezultate exceptionale in campul muncii, insa fara o facultate nu esti bine vazut. Puteti sa faceti un test. Sa creati doua CV-uri fantoma, unul bun cu o facultate terminata si unul exceptional dar fara facultate terminata, sa aplicati la aceleasi joburi cu doua numere de telefon separate si sa masurati rezultatele.
Acum se pune intrebarea: ce importanta are defapt o facultate pentru angajator? De ce un mediocru cu facultate in constructii este mai repede contactat pe un job ca "agent turism" decat cineva fara facultate, cand ambii au aceiasi experienta, ba chiar cel fara facultate are o intelegere mai vasta si rezultate mai bune? Cantareste facultatea mai mult decat ce are in plus cel fara facultate?
Raspunsul este: nu. Nu facultatea ofera greutate celui care o are, ci ceea ce ii garanteaza angajatorului ca poate face cu acel om. Si ceea ce poate face cu el nu este un merit al angajatului, ci al statului, dar nu in sensul ca omul acela are o baza de gandire. Statul iti garanteaza ca omul cu diploma iese fleasca din scoala, are elanul taiat, nu mai intelege nimic si este ascultator.
Inca sunt discutii ca o diploma, indiferent de facultate, iti garanteaza:
- ca ai invatat sa inveti
- ca ai o baza de gandire logica si structurata
- ca esti serios si duci lucrurile la capat
- ca te invata caramizile
Si sunt discutii si de ce facultatile nu sunt bune:
- inveti doar teorie fara nici o practica
- inveti lucruri invechite si nefolositoare
- materiile sunt prea stufoase
- se pune accentul pe tocit nu pe gandire
Dragilor, dar facultatile isi propun:
- sa fii usor de manipulat de angajator
- sa nu intelegi nimic ca sa respecti autoritatea
- sa te subestimezi ca sa accepti conditii slabe
- sa depui mult efort in facultate ca sa te atasezi emotional de munca
- sa faci fata stresului de orice fel la angajator
- sa iesi cu greu la capat din scoala ca sa pui valoare pe diploma si sa ramai in campul muncii si sa ai impresia ca esti acolo datorita unor eforturi anterioare
Cand obtii cu greu o diploma nu iti vine sa o rupi, sa renunti la scoala cu o saptamana inainte de absolvire. De ce? Ai fost pacalit, te-ai atasat emotional. Nu iti vine sa renunti la un efort mare, si daca tot ai muncit din greu pentru ea, se merita acum sa nu arunci totul ci sa continui efortul la locul de munca. Economia se bazeaza pe doua lucruri:
- acest santaj emotional aplicat asupra angajatilor (adica asupra cetatenilor)
- un santaj aplicat antreprenorilor, mai exact pe investitiile care esueaza
Este imposibil ca toti antreprenorii sa aiba succes in toate investitiile, de aceea e nevoie de mai multe incercari, lucru care asigura circuitul banilor. Dar ca sa ai multe incercari e nevoie de forta de munca ieftina si nestiutoare.
Companiile isi propun ca angajatul sa aiba o diploma, oricare ar fi ea, pentru ca, asa cum am spus si mai sus, acel individ este deja programat de stat. Nu accepta pe cineva fara diploma, sau cu o diploma importanta de la scoli de renume, pentru ca:
- este dovada de gandire independenta
- inteligenta nu se supune autoritatii
- inclinatiile sunt spre antreprenoriat
- nu garanteaza durata lunga in companie
- greu de condus in general
- pretentiile sunt mai mari
Unii angajatori considera ca sunt profesionsiti, si pentru ei reprezinta o jignire sa angajeze un geniu fara diploma. Chiar daca acel geniu le-ar rezolva probleme importante, ei prefera sa se chinuie in schimbul presupusei injosiri.
De aceea sunt de preferat mediocrii, cu o diploma, care vin cu softul default de la stat, care poate fi updatat usor. Atata timp cat angajatul nu stie cat e de important pentru angajator, raportul de forte va fi intotdeauna de la angajator spre angajat. Cu cat angajatii sunt mai putini educati, cu atat sunt mai usor de condus. De aceea multe companii nu au job description bine definit, nu au procese sau structuri organizationale bine definite. Pentru ca astea educa angajatii si scade multitudinea de activitati pe care angajatorul le poate impune. Daca totul ar fi clar in contract intre parti, motivarea ar trebui sa fie mai complexa.
Managerii inca aplica management de secol 20 in secolul 21, pentru ca stiinta managementului noului mileniu se invata in scoli de-abia din 2010. Intre 1990 si 2010 antreprenoriatul, managementul, marketingul si distributia au fost intr-o continua redefinire, parte din cauza boom-ului numit internet, parte din cauza boom-ului tehnologic in general, si parte din cauza globalizarii. Si cartile inca se rescriu. Dar managerii actuali nu stiu decat management de secol 20: foloseasc angajatii ca pe niste unelte, ei fiind arhitectii iar angajatii uneltele.
Managementul de secol 21 spune ca oamenii sunt frustrati sa fie doar unelte care nu inteleg ce li se intampla. Scoliti sau nu, angajatii din generatia X si Y sunt dibaci, ei fiind acum mici arhitecti care au propriile lor unelte IT. Accentul trebuie pus pe motivare nu pe constrangere, pe participare la decizii nu pe executie izolata, pe acces la informatia completa nu pe micro-management cu task-uri traduse, pe interes fata de cariera si invatarea continua a personalului nu doar pe transferul de efort de la angajat catre angajator.






