Cine creaza bani falsi

Actualul sistem financiar este nesustenabil si o criza mondiala este iminenta. O spun pentru ca sistemul este astfel conceput incat sa poata fi controlat de o mana de oameni, si sta la discretia acestora sa il mentina functional sau sa-l prabuseasca, dupa cum au acestia nevoie pentru atingerea unor teluri personale.

Nu sunt extremist sau sustinator al teoriei conspiratiei, insa altfel nu imi pot explica adoptarea globala a unui sistem imperfect, cand exista altele mult mai bune, sustenabile, care sa nu duca la maximizarea profitului ci la maximizarea beneficiilor sociale si in acelasi timp sa permita organizatiilor si indivizilor sa se mentina intr-o stare de prosperitate. Nu am un astfel de sistem la indemana pentru a-l explica dar avem oameni foarte destepti care pot fi accesati pentru crearea unor astfel de sisteme.

Toate problemele pleaca de la scopul companiilor: maximizarea profitului. Adica a venit cineva si a spus "aveti voie si e bine sa fiti lacomi". Tot acel cineva a venit si a spus "aveti voie sa creati bani din nimic" pe care eu ii numesc bani falsi, bani fara acoperire in lumea reala. Si a mai spus "aveti voie sa cresteti oricat" adica fara limita de profit, marime si sectoare penetrate. Din cauza acestor trei libertati, care in prezent s-au adoptat la nivel planetar prin globalizare, sistemul financiar-economic nu este sustenabil si se va autodistruge.

Cine creaza bani falsi si cum:

1. Companiile
Nu ai fi crezut, nu ? Tu stii ca firmele creaza valoare, utilitate pe care o ofera pe piata. Tu stii ca firmele au un rol economic, de specializare, si astfel se obtin economii la nivel macroeconomic. Tu stii ca firmele combina factorii de productie astfel incat rezista pe piata doar cele mai eficiente in obtinerea de bunuri cu costurile cele mai mici si preturile cele mai bune. Cum imi permit sa vin si sa sustin: companiile creaza bani falsi, din nimic ?

Companiile creaza bani falsi pentru ca in pretul final al produselor se regasesc: costurile, valoarea serviciului sau valoarea reala adaugata si... o suma de bani fara acoperire pe care companiile ii atrag de partea lor fara sa ii merite. Deci atunci cand cumperi un produs platesti un pret, iar in pret se regasesc: costuri, valoarea serviciului si banii falsi. Costurile reprezinta suma de bani pentru a produce acel bun, valoarea serviciului reprezinta suma de bani dintre costul producatorului si costul personal daca ai fi produs singur acel bun, iar banii falsi reprezinta bani din pretul produsului care nu sunt justificati prin activitatea economica.

Faptul ca firmele au voie sa seteze orice pret doresc, dincolo de valoarea reala a produselor, este tocmai mecanismul prin care se creaza bani falsi. Cand vinzi ceva mai scump decat valoarea lui reala atunci atragi de partea ta o suma de bani nemeritata si creezi un gol de saracie in societate, pentru ca tu prin acei bani castigati gratis poti cumpara lucruri pe care altii le muncesc.

Asadar, companiile prin sistemul financiar actual au voie sa saraceasca societatea, echivalent cu a avea voie sa stochezi in conturi munca inca neprestata de societate. Au voie sa le ia oamenilor banii munciti, pe gratis, si sa ii puna din nou la munca pentru ca ei sa-si refaca iarasi aceiasi bani pe care ele le-au luat. Asta e sistemul financiar, ai voie sa creezi valoare din nimic, deci bani falsi.

2. Bancile
Toata lumea stie ca oamenii depun bani la banci iar pe baza acelor bani ele au voie sa imprumute o suma de 10 ori mai mare. In felul acesta se creaza bani falsi, fara acoperire. Ceea ce face banca este sa dea bani tipariti fara acoperire pentru care oamenii vor munci pentru a-i returna. Deci au voie sa ia din munca inca neprestata a oamenilor o parte nemeritata.

3. Guvernele
Guvernele pot tipari bani prin bancile nationale, bani falsi dealtfel, fara acoperire. Astfel de bani se tiparesc cu diverse ocazii, pentru redresarea economiei, etc.

4. Falsificatorii
Falsificatorii de bancnote si monede creaza sume de bani fara acoperire, bani falsi care pot cumpara munca fara sa o merite. Banii falsi creati de companii, banci si guverne reprezinta cai legale de a fura munca oamenilor, pe cand falsificatorii sunt inca in ilegalitate.

Cum se profita de pe urma cresterii productivitatii

Citat de pe un site din USA:

Using data by the U.S. BLS, the average productivity per American worker has increased 400% since 1950. One way to look at that is that it should only take one-quarter the work hours, or 11 hours per week, to afford the same standard of living as a worker in 1950 (or our standard of living should be 4 times higher). Is that the case? Obviously not. Someone is profiting, it’s just not the average American worker.

Chiar ma gandeam zilele trecute unde dispare bunastarea creata de progres. De exemplu, apare o noua tehnologie si cateva companii fabrica automobile mai repede, mai ieftin si mai bune. Bineinteles diferenta de cost castigat nu se duce nici la clienti, nici la muncitori. Cele cateva firme detin avantaj competitiv si pentru inceput vor face profit iar cu timpul toate companiile de automobile vor adopta noua tehnologie si in mod normal ar trebui sa inceapa batalia preturilor pana cand diferenta castigata prin noua tehnologie se va regasi in buzunarul cumparatorilor.

Insa companiile actioneaza altfel. Pentru a putea pastra diferenta castigata din tehnologie, firmele vor imbunatati calitatea  produselor existente, vor adauga noi sisteme automobilelor, vor vinde artificial mai mult pentru a putea opri profit pe un produs mai scump. In acest fel tot companiile profita, iar consumatorii finali au doar calitate mai buna la acelasi pret. Din pacate in acest mod societatea nu mai progreseaza, pentru ca desi productivitatea creste, suntem fortati sa muncim la fel de mult pentru aceleasi produse care au doar o calitate mai buna.

Poate ca nu intotdeauna ne dorim o calitate mai buna. Ce s-ar intampla daca bunastarea generata de progres ar fi oferita consumatorilor printr-un pret mai scazut sau prin timp liber pentru muncitori? S-ar surpa capitalismul? S-ar suprapopula planeta? Poluarea ar creste in intensitate? Nu, daca ar exista un management al societatii bine pus la punct, o societate in care castigul de productivitate ar fi folosit pentru timp liber petrecut in natura, in calatorii, in activitati demne de o specie umana evoluata, educata si inteligenta.

Managementul resurselor umane mai pe intelese

Posturile (sarcini, competente si responsabilitati) sunt astfel construite incat sa minimizeze importanta angajatilor in companie cu scopul:
- de a putea inlocui pe oricine usor si oricand
- de a mentine salariul sub un anumit prag
- de a pastra angajatul cat mai mult in companie

Actionand in acest fel, companiile isi ating mai usor tintele, obiectivele financiare, gradul de efort pentru managementul resurselor umane. Piata muncii s-a schimbat in ultimii 5-10 ani, managementul resurselor umane a devenit mai inteligent si mai viclean decat oricand.

De ce sa inlocuiesti pe oricine usor si oricand
Fie ca pleaca un angajat, fie ca il concediezi, fie ca il avansezi, postul sau ramane liber. Daca e necesar sa umpli golul ramas, ai nevoie de un om rapid pentru ca altfel compania va intarzia proiecte, va pierde proiecte noi, in consecinta va pierde bani. Dar cum sa inlocuiesti rapid un angajat daca omul respectiv avea o importanta majora in companie prin capacitatile sale individuale ? Simplu. Daca un post este important si reprezinta un risc pentru companie il spargi in mai multe posturi mai simple pana cand ai nevoie de persoane pregatite la nivel mediu, ce pot fi inlocuite usor, oricand, fara impact mare asupra organizatiei. De ce sa risti altfel ? Asa se intampla ca persoane foarte bine pregatite nu isi gasesc joburi pe masura competentelor - astfel de joburi nu mai exista.

De ce sa mentii salariul sub un anumit prag
Psihologii si sociologii au ajuns la concluzia ca mentinerea salariului sub un anumit prag, cat sa nu-ti permiti prea multe, reprezinta un avantaj pentru companii. Cum ? Simplu. Mentinand salariul incat sa-ti permiti o casa in zeci de ani, sa-ti permiti vacante doar odata sau de doua ori pe an, vei antrena personalul sa se mentina permanent in starea "work mode". Daca banii ar fi suficienti, motivarea pentru munca scade, productivitatea la serviciu scade, productivitatea nationala scade, oamenii ar fi stimulati sa schimbe banii cu timp liber, ar fi mai defocusati. Asa se face ca persoanele foarte bine dotate din punct de vedere intelectual nu isi gasesc joburi bine platite, pe masura capacitatii si a valorii pe care o pot aduce - astfel de joburi nu mai exista. Persoanele sunt fortate de piata sa accepte joburi sub nivelul lor, sa functioneze in mod subturat, si sa produca sub nivelul lor capacitiv.

De ce sa pastrezi angajatul cat mai mult in companie
Oamenii sunt mai importanti decat masinile. Pana se va inventa un AI suficient de bun incat sa inlocuiasca orice personal, doar oamenii pot interpreta informatii, doar oamenii devin banci de cunostinte, oricat de mult s-ar documenta proiectele. Cand pleaca un om el pleaca cu tot know-how-ul dobandit: cultura organizatiei, modul de a face lucrurile in acea companie, reguli, cunostinte, proiecte. Noul angajat va redobandi toate acestea in luni sau ani de zile, pana atunci el nu este la fel de productiv ca vechiul angajat, cu toate ca va incasa acelasi salariu. Mai exista si riscul ca noul angajat sa nu se potriveasca, si atunci procesul de recrutare trebuie reluat de la capat. Asa se face ca oamenii bine pregatiti sunt refuzati pe un anumit post deoarece reprezinta riscuri, pot pleca relativ prea devreme din companie pe un post mai bine platit, sunt mai greu de controlat deoarece au personalitate. Nu cat esti de competent conteaza, ci cat de mult poate scoate compania de la tine, si pentru cat timp. Din nou, persoanele sunt fortate sa lucreze sub nivelul lor, sa se vanda sub demnitatea lor pentru a fi acceptati la un loc de munca.

De ce atata rautate din partea statului si a companiilor ? Nu as putea spune ca este o rautate voita, ci una involuntara (ca un scop ascuns al mainii nevazute?!). Capitalismul gandeste si proceseaza la nivel de mase. Fata de comunism, trateaza exceptiile putin mai bine, in sensul ca oamenii cu capacitate peste medie vor fi mai bine plasati in societate, cu un serviciu mai bun, un venit mai bun. Insa capitalismul nu isi propune ca exceptiile intelectuale sa fie rasplatite la capacitatea lor. Isi propune doar ca fiecare sa aiba o activitate, fiecare sa fie stimulat sa munceasca, fiecare sa produca cat mai mult pentru economie.

Management si metodologii de dezvoltare software

Scrierea de programe software este una din meseriile cele mai nereglementate. Cu ajutorul unui limbaj de programare, o problema se poate rezolva prin mai multe modalitati, folosind mai multe abordari. Uneltele pentru dezvoltatori ofera o libertate foarte mare pentru a putea rezolva orice tip de problema. Framework-urile vin sa ajute dar nu sunt acolo pentru a impune modul in care sa muncesti, nu ajuta la stabilirea calitatii codului sau la crearea de solutii scalabile.

S-ar putea crede ca un dezvoltator experimentat este mana ceareasca intr-o companie. Insa experienta nu dovedeste decat lovirea de multe probleme tehnice iar valoarea unui senior este masurata in productivitate, nimeni nu se asteapta ca un senior sa se alinieze automat la obiectivele interne ale companiei.

Am compilat cateva metodologii de rezolvare a problemelor folosind limbaje de programare care ar trebui sa ajute compania pentru cresterea productivitatii, a eficientei, a scalabilitatii, a indeplinirii obiectivelor, a managementului schimbarilor, a minimizarii riscurilor, a cresterii calitatii produselor.

1. Orice efort de dezvoltare trebuie sa porneasca de la taskuri simple spre cele complexe
Dezvoltatorii primesc sarcini in batch-uri, adica in liste de task-uri pe care trebuie uneori sa le estimeze, dar intodeauna sa le rezolve. In majoritatea cazurilor pe nimeni nu intereseaza cum isi organizeaza dezvoltatorul munca, toti sunt interesati de output-ul final si de alinierea lui cu specificatiile. Insa ordinea in care tratezi task-urile are un impact asupra obiectivelor companiei mai mult decat se poate crede. Dezvoltatorii se autostimuleaza sa rezolve mai intai task-urile grele, pentru ca ele sunt cele mai incitante si ofera cea mai mare recompensa prin satisfactie. Astfel task-urile simple sunt rezolvate ultimele cand interesul pentru ele este scazut, si cand timpul necesar aproape nu mai este suficient deoarece task-urile interesante au tendinta de a fi prelungite pentru a putea fi savurate in totalitate. Rezolvand task-urile mici la inceput:
- se pastreaza bucata interesanta pentru final, motivand creierul sa rezolve problemele simple pentru a trece cat mai repede la cele interesante
- dezvoltatorul este introdus treptat in atmosfera proiectului care poate n-a mai fost vizitat o lunga perioada, astfel se face o pregatirea pentru task-urile importante

2. Limbajele au fost create pentru a dezvolta mai intai cadrul-structura si apoi pentru a rezolva probleme
Dezvoltatorii folosesc intotdeauna direct sintaxa limbajelor pentru a rezolva probleme. Acest mod de abordare duce cu timpul la cod greu de inteles, nestructurat, care dupa o perioada nu poate fi inteles nici macar de autor. Putini stiu ca limbajele exista pentru a transpune logica problemelor in structuri tip pseudocod, in metode numite corespunzator, in entitati separate structurate corect. Lucrand astfel:
- codul va putea fi citit si inteles dintr-o singura privire
- schimbarile ulterioare de functionalitate vor forta dezvoltatorul sa incadreze noile cerinte pentru a se armoniza cu structura cadru, rezultand o solutie mentenabila si nu una dezorganizata
- structurile cadru vor evolua de la particular spre general odata cu marimea solutiei, rezultatul fiind scalabilitatea acestora, modularitatea lor

3. Faza de proiect presupune etapele initiere, dezvoltare si la final testare
Procesul de dezvoltare software trebuie sa parcurga anumite etape fara de care se va dezvolta haotic si se vor introduce erori in produsul final datorita managementului defectuos. Cele mai frecvente erori sunt cele legate de nerespectarea procesului de dezvoltare. Dezvoltatorii primesc date, informatii, specificatii brute, cazuri netratate la nivel superior, toate acestea in timp real pe toata durata etapei de dezvoltare software. Acest lucru duce la crearea de produse de proasta calitate deoarece este sarita etapa de initiere care presupune: existenta unui business case, comunicarea scopului si a beneficiilor finale urmarite tuturor celor implicati in proiect, analiza de business cu use case-uri, analiza tehnica, arhitectura, si in final specificatii care sunt input pentru etapa de dezvoltare. Sunt frecvente cazurile cand etapa de testare este sarita sau este efectuata tot de echipa de dezvoltare care nu are nici interesul nici competentele necesare.

Sunt mult mai multe de spus pe aceasta tema insa daca se vor respecta cele trei indicatii de mai sus ca prima faza de reproiectare a procesului de dezvoltare software, compania va avea un avantaj competitiv fata de multi competitori din piata. Eficientizarea dezvoltarii software nu este usoara si presupune accesul la cunostinte atat tehnice cat si de management general de organizatie.

Cum sa-ti invalidezi rapid ideea de startup

Pentru cei care nu dispun de fonduri mari, care nu au deja o companie de succes in spate pentru a-i sustine, care sunt la inceput de drum, este esential sa-si valideze cat mai rapid ideea de afacere inainte sa investeasca vreo resursa.

Validarea se face printr-un "studiu de piata". Studierea pietei este executata de specialisti de marketing si are ca scop relatarea situatiei curente a pietei pe o anumita nisa, descoperirea usitelor de intrare pe piata, crearea de avantaj competitiv, directionarea startupului spre o anumita abordare a segmentelor / competitorilor / clientilor.

Studiul de piata este o procedura costisitoare care poate dura de la cateva saptamani pana la cateva luni, cu costuri destul de mari. Antreprenorul are insa la indemana tehnici de verificare prin negatie. Personal am avut in ultimele 6 luni cel putin 5-6 idei bune, insa nu erau bune pentru un startup ci pentru companii de o anumita marime. Cum am aflat asta? Scanand competitia, marimea lor si incercand sa gasesc competitori de talie mica.

Prima regula in business este "cei mici fac afaceri cu cei mici, iar cei mari fac afaceri cu cei mari". Majoritatea ideilor bune pe care le-am avut puteau fi puse in aplicare doar de companii mari pentru ca se adresau unor clienti la fel de mari. In industria B2B totul se rezuma la incredere si imagine, nu conteaza ca aceleasi capabilitati le are si o firma mica; o firma mare va alege intotdeauna ca furnizor doar o firma mare. Doar daca serviciul este inovator si unic va convinge firmele mari sa il foloseasca, altfel ar alege varianta furnizorului de aceiasi talie.

Antreprenorii isi pot invalida rapid ideile folosindu-se de teoria de mai sus. Daca ideea nu este fulgerator de inovatoare si afacerea incearca sa patrunda pe o piata formata din competitori de calibru, atunci ideea nu este valida, chiar daca pe piata este destul loc, chiar daca s-ar oferi si un avantaj competitiv atragator.

Din pacate cele mai multe idei bune pentru antreprenorii mici sunt invalide datorita principiului de mai sus. De ce? Pentru ca pe segmentul B2B antreprenorii observa probleme care exista doar in companii medii si mari, dar nu exista si la companii mici. Doar dupa ce treci de o anumita marime ca si companie incep sa apara probleme de un anumit tip, antreprenorii le observa insa firmele cumpara doar de la cei de talia lor.

Antreprenorilor nu le ramane decat sa abordeze piata de B2C sau piata de consumatori directi, o piata dinamica, mai greu de multumit, dar la indemana, accesibila. Sau bineinteles, abordarea B2B pentru companii mici. Dupa ce se creaza businessuri solide din aceste nise se trece la faza de expansiune pe noi verticale care abordeaza clientii medii si mari.

Alte cateva motive pentru care B2B este greu de abordat de startupurile mici:

• aceasta piata are nevoie de solutii complete din start, companiile mari nu isi permit dezvoltarea agile specifica startupurilor
• solutiile sunt mai complexe, dezvoltarea dureaza mai mult, vanzarile si integrarile sunt lente, incasarile vor veni tarziu, dar startupurile au nevoie de cicluri mai scurte de incasari
• in B2B riscurile de rezolvat sunt mai mari, mult prea mari pentru un startup aflat la inceput de drum
• solutiile trebuie customizate in mare parte pentru fiecare client, cu efort separat, ceea ce ridica complexitatea, necesita experienta multa pentru a obtine economii de scara, experienta care nu se regaseste intotdeauna la o companie la inceput de drum
• clientii business sunt mai putin numerosi decat consumatorii finali
• segmentul B2B necesita expertiza in domeniul abordat, cunoasterea operatiunilor clientilor, cunoasterea punctelor critice de intrare in piata, cunoasterea legislatiei, cunoasterea problemelor reale
• ai nevoie de credibilitate, sa dovedesti ca ai implementat cu succes solutii mari la alte companii
• ai nevoie de contacte in piata, pentru a putea ajunge cu solutia acolo unde exista nevoia

Cand nimic nu functioneaza insa nu e vina nimanui

Intr-o companie, mai ales in departamentele de productie sau operationale, sunt frecvente situatiile cand apar erori in proces ce necesita rezolvare imediata. Nu de dragul de a gasi vinovati ci din dorinta de a imbunatati procesul se investigheaza incidentul pentru a gasi activitatea gresita ce trebuie supusa unei proceduri de corectie.

Astfel de situatii se pot finaliza cu concluzia "nu e vina nimanui", si totusi ceva a functionat prost. Angajatul X a predat o lucrare ce nu s-a potrivit in sistemul Y, insa in proces exista mecanismul Z care trebuia sa detecteze incompatibilitatea dar care nu a functionat pentru cazul de fata pentru ca echipa T l-a instalat intr-un format ce nu a fost niciodata testat de angajatul U.

Intrebare: a cui e vina? Vina este a managementului, insa pare ca este a niciunuia sau a tuturor. Desi fiecare trebuia sa fie backup-ul celuilalt, erorile isi croiesc cai si gasesc configuratii pentru care modelul teoretic gandit initial nu mai functioneaza. Mecanismele care au fost instalate in proces pentru a preveni astfel de situatii s-au rostogolit unele peste altele.

Intrebare: ce trebuie facut? Fiecare sa isi revizuiasca activitatile, iar mecanismele automate trebuie corectate. Cazul intalnit trebuie sa poata fi rezolvat din orice stagiu al procesului refacut.

Erorile tind sa se distribuie in organizatie in mai multe noduri (grupuri, persoane) sub forma de neintelegeri, nesincronizari, nealinieri. Vinovat de aparitia erorilor nu este nimeni pentru ca acestea sunt umane si normale pana la un punct in orice organizatie. Insa vinovat de distributia erorilor in diverse locatii pana la punctul in care nimeni nu mai este vinovat de nimic, este managementul.

Managementul trebuie sa acorde o permanenta atentie catre sarcinile angajatilor, responsabilitati, competente, relatii, comunicare, ierarhie, desfasurare, organizare, control, evaluare, obiective. Nu numai ca doar asa sunt prevenite cazurile "nu e vina nimanui", ci doar asa sistemul organizational este structurat corect, aliniat corect, intr-o configuratie prin care poate functiona la eficienta si economicitate maxima.

Se intampla ca in multe companii lucrurile sa mearga prost intre echipe, intre departamente, intre doi manageri, intre manager si subalterni, in procesele de munca in general, si toate aceste probleme sa fie din cauza unor erori de organizare. Erori mici dealtfel, dar multe si distribuite in toate procesele pana la limita observabilului.

Ce poate fi mai rau decat procese in care se ascund erori? Raspuns: procese care nu implementeaza etapele corecte dar si lipsa unor procese; acestea doua sunt raiul erorilor in care se pot ascunde de voie fara sa fie observate.

Sunt ferm convins ca orice eroare introdusa de un angajat are o eroare corespondenta in sistemul de management al companiei: organizational, decizional, metodologico-managerial, informatic si de resurse umane. La fel de convins sunt ca eroarea a aparut mai intai in acest sistem inainte sa apara la angajat.

Cum pornesti si cresti o companie

Foarte multe idei bune ajung sa nu fie fezabile pentru ca nu stii sa le pui in practica. Pe scurt, lipseste strategia. Am pus cap la cap informatii observate in piata, preluate din cartile de marketing, metodologii manageriale, cunostinte transmise de lideri pe nisa business si mi-am format o opinie referitor la cum trebuie sa pui o idee in practica.

Focus si concentrare
Citesc adesea ca trebuie sa fii focusat si concentrat ca sa-ti impui ideea in piata. Numai ca cei care transmit aceste indemnuri nu explica concret care este semnificatia cuvintelor "focus" si "concentrare" in acest context. A te concentra inseamna a controla modul in care pornesti. Trebuie sa ai o strategie de expansiune la nivel global, insa trebuie sa pornesti focusat pe un segment mic de piata, sa tratezi nevoile (chiar particulare) ale catorva clienti. Iti creezi o tactica, negociezi cu acei 2-3 clienti, faci tot posibilul sa-i atragi in afacerea ta prin diferentiere fata de competitie. Dupa aceasta etapa care poate dura luni sau ani, treci la etapa in care iti extinzi numarul de clienti pe tot orasul sau pe toata tara sau pe toti clientii de pe o anumita nisa. Dupa aceasta etapa acaparezi tarile vecine, apoi continentele vecine, apoi creezi noi verticale ori patrunzi in adancime sau pe lateral (adica produci singur ce cumperi de la furnizori sau creezi singur ceea ce fac clientii carora le vinzi).

De ce sa pornesti focusat pe nevoile unui segment mic de piata al intregii pieti pe care vrei sa intrii, si sa nu desfaci produsul din start pentru toti ?
1. Pentru ca nu vei putea crea ceva robust din prima, ceva general care sa corespunda nevoilor tuturor clientilor. Trebuie sa pleci de la nevoile catorva, sa observi, sa aprodundezi, si cu timpul sa generalizezi, sa te reinventezi.
2. Pentru ca a multumi diverse nevoi din faza incipienta necesita un cost foarte mare pe care companiile il pot acoperi de-abia cand produsul este matur.

Controleaza cresterea
Toti isi doresc cresterea afacerilor lor, dar putini sunt constienti ca o crestere prea mare dintr-o data ii poate duce la faliment sau la dezechilibre organizationale. Dezvoltarea trebuie sa fie organica si controlata, pentru a te putea dezvolta atat organizational cat si comercial pe masura ce cuceresti cota de piata sau noi segmente. O crestere inseamna o restructurare interna, o reinventare a companiei, ori acest lucru nu ti-l permiti sarind etape, sau de cateva ori pe an.

Cash versus Profit
Afacerea trebuie optimizata astfel incat sa ai intodeauna un cashflow pozitiv. Adica sa ai bani disponibili pentru operatiuni. Poti fi pe profit dar poti sa nu ai bani deoarece clientii nu isi onoreaza facturile la timp (ai incasari de facut). Lipsa banilor lichizi cand indicatorul de profitabilitate este bun poate insemna blocarea proiectelor, a platilor catre furnizori, ceea ce poate duce la faliment. Trebuie sa redefinim scopul unui agent economic: scopul agentilor economici este acela de a maximiza profitul si a mentine in acelasi timp un cashflow pozitiv.

Studiul de piata
Orice idee de business trebuie sa fie precedata de un studiu de piata amanuntit care sa puna la vedere marimea pietei, numarul tranzactiilor, principalii concurenti si cotele lor de piata, segmentele de piata, marimea cererii si a ofertei, intelegerea nevoilor reale, etc. Toate acestea in date exacte, masurabile, care sa ajute la crearea unui produs cerut, la stabilirea strategiei de marketing, la stabilirea unui avantaj competitiv. Fara un proces de management al produsului care sa inceapa de la studiul de piata, compania se va baza doar pe intuitie si preferinte interne, sursa celor mai multe startup-uri esuate.

Avantaj competitiv
Avantajul competitiv inseamna acele caracteristici de marca sau produs care influenteaza clientii sa cumpere de la compania ta si nu de la competitie. Avantajul competitiv se poate constitui prin:
- cost mai scazut decat al competitiei
- calitate mai buna
- mai multe functionalitati

Valoare adaugata
Valoarea adaugata reprezinta utilitatea pentru care clientii cumpara un anumit produs sau serviciu. O bucata de fier in forma neregulata poate avea o utilitate scazuta, deoarece nu poti face mare lucru cu acel obiect. Insa topind fierul si dandu-i o anumita forma folosind un proces tehnologic, bucata de fier devine utila si poate capta interesul mai multor cumparatori. Valoarea trebuie privita din perspectiva clientului. Atunci cand creezi un produs poate nu are sens sa il dezvolti intr-o anumita directie, insa bazandu-te pe perceptia clientilor, acea directie poate fi drumul spre succes. De o importanta majora pentru orice companie este detalierea pasilor prin care este adaugata valoarea intern. Valoarea se poate adauga prin:
- economii de scara (scade costul datorita volumului)
- economii de gama (produse multiple cu cheltuieli comune)
- economii datorita experientei
- crearea unui lant al valorii combinand mai multe procese sau iesirile mai multor furnizori
- imbunatatirea performantelor sau eliminarea unor constrangeri din activitatile clientilor

Strategii in functie de etapa de viata a companiei
Orice companie are 4 faze de viata: lansare, crestere, maturitate si declin. Strategia, pe fiecare faza, trebuie sa fie:

	Lansare	Crestere	Maturitate	Declin
Obiective	Notorietate si stimularea incercarii produsului	Maximizarea pozitiei concurentiale, cresterea preferintei pentru marca	Maximizarea profiturilor si mentinerea pozitiei concurentiale, sporirea fidelitatii	Reducerea cheltuielilor si valorificarea stocurilor
Produs	Standard, de baza	Extinderea liniei de produs	Relansare, diferentiere	Abandon
Pret	Orientat in functie de costuri	In scadere, de penetrare pe piata	Produs la nivelul concurentilor principali	In scadere continua
Distributie	Selectiva	Intensiva	Intensiva, selectiva	Selectiva, in restrangere
Promovare	Publicitate de informare forta de vanzare puternica pentru convingerea consumatorilor	Cresterea notorietatii, crearea imaginii produsului, promovarea vanzarilor	Publicitate de reamintire; consolidarea imaginii; sporirea fidelitatii	Redusa la minim
Mod de crestere	Crearea pietelor	Patrunderea pe piete	Diferentierea produselor\serviciilor si expansiunea geografica	Diversificarea serviciilor\produselor si strategii internationale
Piete	Locale	Nationale	Internationale	Mondiale
Argumente competitive	Caracteristicile produselor	Comercializare si marketing	Costuri	Stapanirea costurilor si\sau calitatii
Domenii cheie	Cercetare\dezvoltare	Comercial(marketing)	Gestiune	Gestiune si strategie
Concurenti	Putin numerosi	Numerosi	Numerosi	Mai putin numerosi
Variabile cheie de marketing	Calitate si distributie	Publicitate si distributie	Pret si publicitate	Calitate diferentiata si publicitate
Piete	mari cu profiluri mici	mari cu profiluri mari	in diminuare cu profiluri in scadere	mici cu profiluri dispersate

10 motive pentru care sa iti doresti cresterea

Cresterea pe care trebuie sa ti-o doresti poate sa se realizeze fie profesional fie antreprenorial. Tu decizi modalitatea aleasa, important este sa iti doresti cresterea si sa ai atitudinea corecta.

Iata 10 motive pentru care sa-ti doresti o crestere:

1. esti mai bun de 5-10 ori decat majoritatea, dar platit mai bine doar de 1.3-1.8 ori
2. exista persoane mult mai putin pregatite decat tine care fac deja ce tu iti doresti, care au ajuns acolo prin conjuncturi favorabile
3. sistemul financiar este inflationist si pedepseste economisirea, favorizeaza creditele, deci ai nevoie de venituri mari pentru o realizare rapida impotriva curentului
4. standardele de azi necesita un efort de atingere inzecit fata de efortul pentru standardele de acum cateva zeci de ani, in timp ce societatea impune psihologic alinierea permanenta la noi si noi standarde
5. avem supertehnologii care ar trebui sa ne usureze viata si sa muncim mai putin insa se intampla tocmai contrariul pentru ca societatea nu se aliniaza pe principii umane, ecologice, de bine comun, de intelegere benevola, pe simplitate,ci pe interese private, pentru bunastarea catorva
6. taxele si impozitele nu sunt folosite corespunzator, si e nevoie de un venit mai mare pentru a-ti crea de unul singur o experienta de viata pe masura asteptarilor
7. ca sa ai mai mult timp si resurse pentru a ajuta pe cei care au nevoie de tine
8. pentru a-ti pune in aplicare mai usor visele si hobby-urile
9. pentru a avea o intelegere mai buna asupra lucrurilor, pentru setea de cunoastere
10. pentru a-ti pune mai bine in aplicare talentul si capacitatile personale

Si lista poate continua. Din lista trebuie scoase telurile egoiste, exemplu: imi doresc o crestere pentru a detine mai multa putere, mai multi bani, mai multa autoritate, mai multa singuratate, mai mult timp liber pentru a nu face nimic.

Cum masori cresterea ?
In ziua de azi se practica sterilizarea psihologica pentru a percepe crestere acolo unde nu exista una. Personal masor cresterea prin indicatorii: timp liber \ tipul muncii \ finante. Exista fel si fel de combinatii necastigatoare spre care societatea ne impinge. Cateva formule castigatoare adoptate de oamenii de succes:
- iti cheltui timpul liber dar te incadrezi in cei 1% pe plan financiar in timp ce tipul muncii este relaxant
- pastrezi finantele cu incadrare in primii 20% din populatie, insa timpul liber trebuie sa fie dublu fata de ceilalti 80%
- iti poti automatiza\delega sarcinile pentru a pastra doar cateva ore de activitate pe saptamana, in timp ce te incadrezi in cei 1% pe plan financiar

Cum respingi un candidat

Fiecare proces de recrutare este finalizat cu selectia candidatului optim, care implica in mod indirect respingerea celorlalti aspiranti. Procesul de management al unui angajat este unul stufos, cu multe etape: definirea postului, atragerea candidatilor, selectarea, interviul, angajarea sau respingerea, motivarea, evaluarea, evolutia in cariera. Toate aceste etape au mai multe subetape insa mai departe voi analiza doar etapa de respingere a unui candidat.

Postul pus la bataie trebuie sa fie descris in termeni de: sarcini, competente si responsabilitati. Respingerea unui candidat in faza de atragere poate avea motivele:
- incompatibil cu postul
- compatibil dar exista oferte mai bune
Candidatii de mai sus nu vor fi chemati la interviu si nu li se vor prezenta motivele.

Pentru faza de interviu sunt pastrati acei candidati care ofera cele mai bune servicii pentru companie, atat prin posibilitati imediate cat si din perspective viitoare. Care este candidatul optim? Depinde de dorintele fiecarui angajator, conditia generala este incadrarea cat mai buna in post, la un raport cost/beneficii cat mai bun. Se tine cont de aptitudini, atitudini, profil psihologic, dorinte de viitor pentru companie si angajat. Pe scurt, se cauta o simbioza cat mai buna, si pe partea functionala dar si pe cea administrativa.

Din aceasta etapa, cel mai adesea este angajat un singur candidat. Candidatilor respinsi ar trebui sa li se formuleze un mesaj de necompatibilitate temporara.
In realitate, multe companii gasesc inutil efortul de a comunica respingerea unui candidat intervievat. Acest lucru se intampla deoarece:
- postul face parte dintr-o nisa larga in care se gasesc candidati potriviti oricand si din abundenta
- nisa este ingusta, candidatii pot fi reabordati pe viitor insa compania ignora acest aspect din nestiinta, neprofesionalism

In final, sunt companiile care abordeaza respingerea cu un comunicat special. Mesajul nu trebuie sa fie personalizat insa abordarea nu trebuie sa fie dramatica. Trebuie evitate mesajele tip "Din pacate nu putem colabora cu dumneavoastra pe proiect", "Am gasit un candidat mai bun", "Nu va incadrati pe toate cerintele", "Credem ca nu sunteti potrivit". Aceasta este o abordare dramatica ce invinovateste candidatul. In realitate aspiratiile candidatului nu se potrivesc cu cele ale companiei si acest lucru trebuie comunicat corect, intr-o abordare prieteneasca, pozitiva. Nu putine sunt cazurile in care candidatul are aspiratii mai mari, este supracalificat, sau doreste o directie pe care compania nu o poate oferi.

Mesajul de respingere trebuie sa fie formulat astfel incat respinsul sa inteleaga decizia ca fiind varianta cea mai buna, care se potriveste cel mai bine intereselor lui: "Va informam ca procesul de selectie s-a finalizat cu selectarea altui candidat care in opinia noastra s-ar potrivi mai bine cu planurile de viitor pentru sarcinile si responsabilitatile postului".