Scoala si realitatea de dupa scoala

In scoala esti "fortat" sa inveti, sa devii cel mai bun, sa fii cel mai destept. Scoala este un sistem de gradare a oamenilor bazat pe meritocratie. Elevii buni primesc note mari, mandrie, aplauze, apreciere, toate pe merit, pe cand cei mai putini buni sunt mediocri si nu primesc aceeasi atentie. In scoala esti invatat ca daca esti cel mai bun vei deveni ce vrei tu: medic, astronaut, ofiter, profesor, inginer, etc, si prezinta aceste meserii ca pe o prada care trebuie sa fie mult ravnita si duse la capat in viata cu dedicatie profesionala.

Insa lumea reala, cea dincolo de scoala este o lume care nu se mai bazeaza pe meritocratie. Medicul afla ca face parte dintr-un sistem infect, unde managerul de spital castiga de N ori mai mult ca el, ofiterul afla ca banii din amenzile lui se duc in vilele sefilor cu o facultate mai slaba, profesorul afla ca nu are bani de o viata decenta, inginerul afla ca desi are un salariu bun totusi nu isi permite casa si masina si stilul asociat cu personalitatea lui.

Lumea reala este o jungla. "Geniile" scolii, cei mai buni si crema cremei, cei care puteau deveni orice fara nici o piedica, cei laudati si preafericiti, ajung sa lucreze pe salarii mai bune la corporatii, insa nici pe departe activitatea lor nu este pe masura tam-tam-ului prezis de sistemul scolar. "Geniul" sta acum ascuns in spatele unui monitor, cocosat pe scaunul lui, cu creierul incins si conectat in lumea virtuala. Facand asta zi de zi, isi primeste painea si un salariu apreciat de mediocri ca fiind din top 5%, unul bun si ravnit de multi. Insa doar el stie ca, raportat la efortul depus si la inteligenta lui, acel salariu este mic, si raportat la cuvantul "decent", nu ii ajunge de casa, masina, mancare, vacanta, haine, iesiri ci tot trebuie sa faca unele compromisuri, ceea ce ii da senzatia ca a muncit din greu toata viata ca sa fie chibzuit.

Si aici nu se opreste tot, el plateste taxe, iar in scoala a invatat si a muncit influentat de parinti si de scoala ca invata ca sa nu mai munceasca, sa fie un fel de "invatat" cu o activitate usoara si placuta, unde sa ii invete pe altii si sa o duca bine, un fel de rasplata a sudorilor din scoala. Insa afla ca a muncit ca sa poata sa muncesca, a asudat ca sa poata sa transpire in continuare. Functiile acelea interesante si platite bine, marchetate ca a fi placute si mult ravnite, s-au transformat in ore de munca, asumari de riscuri, atributii si responsabilitati, deadline-uri si nervi. Lucurile au luat o turnura impotriva constiintei comune de "cum iti asterni, asa adormi", si parca sistemul este cu susul in jos, unde meritocratia este un ideal.

Si cand vrei sa muncesti, esti testat la maxim, din toate incheieturile, pentru toate abilitatile personale. Aceste teste devin un fel de jignire personala, pentru ca vrei sa te angajezi la un mediocru care nu a facut parte din meritocratia scolii, un tupeist al acelor vremuri scolare pe care nu l-ai fi vazut unde este acum. Si organizatia lui te testeaza din toate incheieturile ca sa se asigure ca pentru el va munci doar crema. Aceste teste de personalitate, IQ si abilitati, toate se indreapta impotriva ta, teste pe care nici cei care le comanda nu le-ar trece. Si ele se dau parca pentru a arata lumii ca nu oricine are acces la a munci din greu, ci doar cei mai buni.