Sistemul economic se bazeaza pe intelegerea filosofica a oamenilor - partea 1

Citez din analiza existentialismului (curent filosofic cu privire la conditia umana):

Cei mai mulţi oameni trăiesc în inautenticitate: se integrează profund şi total în stilul vieţii colective, acceptă să fie masificaţi, se dezindividualizează, trăiesc aidoma lucrurilor; ei sunt numai ceea ce sunt şi nimic altceva, au o suficienţă sufocantă faţă de ei înşişi; sunt făpturi tautologice, viaţa sufletească este inertă, opacă, lipsită de contradicţii şi devenire. Inautentic este omul depersonalizat, cel ce trăieşte sub semnul anonimatului: este şi rămâne un oarecare printre alţi oarecare. Acest stil de viaţă duce la dispariţia surselor de tragic: prin integrarea în convenţiile generale ale masei, el capătă linişte psihologică, obezitatea minţii, ocolind suferinţele.

Publicitatea cauta sa exploateze tocmai aceast instinct al omului de a ocoli suferintele. Faptul ca omul accepta integrare profunda in viata colectiva face treaba mai usoara pentru agentii economici care se pot adresa menajelor (gospodariilor) cu exact tipurile de produse de care ele au nevoie. Integrarea omului in conventiile masei asigura firmelor profituri pe termen lung.

Calităţile de om sunt folosite pentru simpla adaptare eficientă şi confortabilă la mediu, deci pentru satisfacerea instinctului de autoconservare şi a capriciilor. Desprinderea definitivă de inautenticitate se produce prin angoasă, obţinându-se o schimbare radicală de regim existenţial. Cei mai mulţi oameni ocolesc din instinct sau autosuficienţă angoasa, întrucât o simt ca periculoasă pentru confortul cotidian. De aceea, oamenii evadează în verbiaj (vorbărie) sau în divertisment, fugind astfel de ei înşişi. Deci le este teamă să înfrunte lucid întrebările cruciale. Evită să rămână singuri şi să-şi asume disconfortul unei cunoaşteri de sine.

Se prevede o viata lunga si profituri uriase pentru creatorii de divertisment si show-uri televizate. Acum ca am aflat de ce stau oamenii tintiti la TV ma gandesc serios sa investesc in divertisment.

Angoasa cuprinde stări psihologice şi spirituale ambigue, paradoxale, perverse, respectiv afecte şi dorinţe confuze, trăiri structurate tragic, speranţe şi imposibilitatea satisfacerii lor, tensiuni interne legate de fiinţa proprie pe fondul unei hiperlucidităţi în/prin care insul îşi formulează făţiş, fără circumstanţe atenuante, întrebările schimbătoare de destin: cine sunt, ce pot să sper şi să fac, are sau nu viaţa vreun rost? Aceste interogaţii şi altele asemănătoare marchează saltul spiritual către autenticitate. Rupturile interioare sunt definitive: omul invadat de angoasă nu mai poate reveni la vechiul stil de viaţă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Tensiunile spirituale şi fisurile sufleteşti sunt definitive. Omul începe să fie structurat de o spaimă viscerală, provocată de şi prin îndoielile spiritului. Simpla frică/teamă este o stare afectivă provocată de cauze precise, identificabile. Spaima însă nu are un obiect precis; de aceea ea este difuză, confuză, ambiguă, măcinând la modul pervers sufletul şi mintea. Angoasa (= spaima constitutivă a omului care se întreabă asupra autenticităţii sale) îşi poate avea sursa în: uniformitatea vieţii cotidiene, cursul mecanic al zilelor, marile oboseli sufleteşti provocate de inutilitatea eforturilor şi de rutină, sentimentul absurdului la care avem acces printr-o simplă schimbare de optică afectivă în abordarea vieţii, marile umiliri ale voinţei şi aspiraţiilor, senzaţia vanităţii, ş.a.  

Stati linistiti, nu am vazut multi oameni care sa se intrebe care este rolul lor in lume, sa puna sub semnul intrebarii cursul mecanic al zilei, sau sa puna la indoiala utilitatea eforturilor si a rutinii. Se prevede un fel de exploatare acceptata pentru inca multa vreme de acum incolo. Confortul cotidian tine oameni prinsi intr-o lume unde companiile ii poate mulge de timp si bani.

Omul estetic trăieşte clipa, încearcă să profite de prezent; satisfăcându-şi capriciile, caută sistematic plăcerea, liniştea sufletească, satisfacţia afectivă, confortul vital; de aceea este nestatornic, receptează viaţa, oamenii şi lumea în funcţie de plăcere-neplăcere. În realitate, el este prizonierul clipei, momentului; are iluzia că valorifică intens posibilităţile pe care viaţa i le pune la îndemână, dar de fapt, se alienează în clipă. Calitatea de om este o sarcină individuală, strict individuală.

Si asa, omul nostru nu se poate desprinde usor de satisfacerea propriilor placeri. Cale libera pentru agentii economici sa ofere produse care satisfac cele mai ascunse si perverse placeri.

Vezi partea 2 - Partea 2